Munca in zilele libere

Decizia ICCJ nr. 22 din 19 octombrie 2015, luată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 876 din 24 noiembrie şi a devenit obligatorie pentru instanţe de la data publicării.

Prin intermediul acestui document, judecătorii Înaltei Curţi au făcut referire la aplicarea prevederilor Codului muncii în cazul angajatorilor care se ocupă, în centrele comerciale, cu comercializarea cu amănuntul a produselor nealimentare. Mai exact, s-a stabilit că aceşti angajatori pot să-şi cheme salariaţii la muncă, în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, doar dacă acordă compensaţii: timp liber corespunzător sau, după caz, un spor la salariul de bază.

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, stabileşte că fapta angajatorului, de a desfăşura activităţi de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din această lege, atunci când angajatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din acelaşi act normativ", se precizează în decizia publicată marţi în Monitor.

În momentul de faţă, Codul muncii prevede anumite excepţii de la acordarea zilelor libere legale. Aici sunt incluse unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii. Practic, pentru a rezolva problema de drept, s-a avut în vedere interpretarea sintagmelor "caracterului procesului de producţie" şi "specificului activităţii", pentru a stabili dacă activităţile de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare se încadrează în aceste excepţii.

"În lipsa unei definiţii legale a celor două expresii utilizate de Codul muncii vor fi avute în vedere abordările teoretico-conceptuale oferite de către literatura de specialitate, în care s-a arătat că, în mod tradiţional, prin sintagma «caracterul procesului de producţie» sunt vizate unităţile sau locurile de muncă cunoscute sub denumirea generică «cu foc continuu», adică acelea care deţin instalaţii, utilaje ori maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare, respectiv fabricile, uzinele, secţiile, sectoarele, atelierele sau alte compartimente de producţie similare care au în dotare astfel de mijloace, iar sintagma «specificul activităţii» priveşte o gamă largă de unităţi şi locuri de muncă, şi anume cele din transporturi aeriene, navale, terestre, telecomunicaţii, domeniul sanitar şi de asistenţă socială, al aprovizionării populaţiei cu gaze, energie electrică, apă, căldură, alimente, comerţul cu amănuntul şi de deservire a populaţiei (magazine, mall-uri, restaurante etc.)", notează magistraţii.

Astfel, prin raportare la accepţiunea doctrinală a sintagmelor analizate, a rezultat că "interpretarea acestora trebuie să fie suplă, adaptată realităţilor societăţii la un moment dat, în legătură directă cu natura şi diversitatea activităţilor sociale şi economice şi cu stadiul dezvoltării tehnologiei, fiind îndeobşte admis că o redactare limitativă a unei prevederi legale ar putea conduce la o rigiditate excesivă în aplicarea acesteia".

Totodată, Curtea a avut în vedere şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, în care scrie că structurile de vânzare cu amănuntul şi cele în care se prestează servicii de piaţă pot fi deschise toată săptămâna. Acestea trebuie să-şi stabilească orarul de funcţionare cu respectarea legislaţiei muncii, în conformitate cu solicitările autorităţilor locale referitoare la continuitatea unor activităţi comerciale sau de prestări de servicii, în funcţie de necesităţile consumatorilor. Din acest motiv, se poate considera că activitatea de comercializare a produselor nealimentare în centrele comerciale prezintă un caracter specific şi poate fi inclusă în excepţiile din Codul muncii.

"Aşadar, în măsura în care specificul activităţii a determinat prestarea muncii în zilele de sărbători legale, nu se poate reţine în sarcina angajatorului săvârşirea contravenţiei sub forma încălcării art. 139 din Codul muncii, ci doar sub forma încălcării art. 142 din acelaşi act normativ (acordarea de compensaţii - n. red.), dacă acesta nu face dovada că a acordat salariatului drepturile prevăzute de aceste din urmă dispoziţii legale. În legătură cu această din urmă ipoteză, ce constituie, practic, obiectul prezentului recurs în interesul legii, atunci când angajatorul (...) face dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din Codul muncii, fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ. Această modalitate de interpretare şi aplicare a legii asigură un just echilibru între situaţiile obiective -- care impun continuitatea activităţii comerciale în zilele de sărbători legale, în funcţie de necesităţile consumatorilor -- şi imperativul respectării drepturilor prevăzute de lege în favoarea salariaţilor şi a măsurilor de protecţie a acestora", este concluzionat în decizia Înaltei Curţi.

Ce compensaţii trebuie să primească salariaţii

În mod obişnuit, salariaţii trebuie să primească liber în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, aşa cum prevede Codul muncii. Totuşi, această prevedere nu se aplică în anumite cazuri, excepţiile fiind, aşa cum am precizat deja, unităţile sanitare, unităţile de alimentaţie publică şi locurile de muncă în care activitatea nu se poate întrerupe din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.

"Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie. Prevederile art. 139 (prevederile referitoare la zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează - n. red.) nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii", este punctat în actul normativ amintit.

În aceste situaţii, salariaţilor chemaţi la muncă trebuie să li se asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Iar dacă acest lucru nu este posibil, salariaţii trebuie să primească un spor de 100% din salariul de bază. "Salariaţilor (...) li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru", dispune Codul muncii.

Centre comerciale sunt considerate, conform Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, structurile de vânzare cu suprafaţă medie/mare în care sunt comercializate cu amănuntul produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce folosesc o infrastructură comună şi utilităţi adecvate.

Referitor la vânzarea cu amănuntul şi prestarea serviciilor de piaţă, comercianţii îşi pot ţine structurile deschise în toate zilele săptămânii, după cum mai scrie în ordonanţă: "Structurile de vânzare cu amănuntul şi cele în care se prestează servicii de piaţă pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant îşi stabileşte orarul de funcţionare cu respectarea prevederilor înscrise în legislaţia muncii şi cu condiţia respectării reglementărilor în vigoare privind liniştea şi ordinea publică, şi în conformitate cu solicitările autorităţilor administraţiei publice locale privind continuitatea unor activităţi comerciale sau de prestări de servicii, în funcţie de necesităţile consumatorilor".

În prezent, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt 1 şi 2 ianuarie, prima şi a doua zi de Paşte, 1 mai, prima şi a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului (15 august), Sfântul Andrei (30 noiembrie), Ziua Naţională a României (1 decembrie), prima şi a doua zi de Crăciun (25 şi 26 decembrie) şi două zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

Angajatorii care, după caz, nu acordă liber salariaţilor în zilele de sărbătoare legală sau care nu acordă compensaţii celor care lucrează în aceste zile riscă să fie amendaţi cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.