Cum se incadreaza o afectiune ca fiind boala profesionala?

Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor şi stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

În Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţionează că riscurile asigurate sunt accidentele de muncă şi bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.

Ce este o boală profesională

Boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

În situaţia mai sus expusă, boala profesională poate fi dobândită că urmare a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în timpul desfăşurări activităţii ce reiese din fişa postului.

Semnalarea şi declararea bolii profesionale

Conform prevederilor Legii nr. 319/2006, declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.

În orice situaţie, suspiciunea de boală profesională se semnalează de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.

În cazul de faţă, suspiciunea de boală profesională se semnalează de către medicul de familie şi/sau medicul care a eliberat certificatul medical pentru spitalizare/operaţie.

Cum se constată o boală profesională

Conform HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, medicul care suspectează o boală profesională sau o intoxicaţie acută profesională completează fişa de semnalare BP1, prevăzută în anexa nr. 19, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicaţie acută profesională.

Practic, în acest stadiu intervine medicul de medicina muncii din cadrul unităţii cu care societatea în cauză colaborează.

Medicul specialist de medicina muncii are la dispoziţie şapte zile în vederea cercetării, după primirea fişei de semnalare BP1, luând în considerare cauzele îmbolnăvirii profesionale. Prin cercetare se va confirma sau infirma caracterul profesional al îmbolnăvirii respective. Concluzia cercetării se va menţiona într-un proces verbal de cercetare a cazului de boală profesională şi se va înmâna angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea, pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, direcţiei de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, inspectoratului teritorial de muncă participant la cercetare şi asiguratorului la nivel teritorial.

Concediu medical cu cod de indemnizaţie 04 – Boală profesională

Dacă în procesul verbal se va confirma caracterul profesional al bolii, în baza recomandărilor, următoarele concedii medicale care se vor elibera vor avea codul de indemnizaţie 04 – boală profesională, plătită după caz cu 100% sau 80%.

După cum se precizează în Legea nr. 346/2002, în cazul bolilor profesionale certificatul medical (concediul medical) se vizează în mod obligatoriu (obligaţia revenindu-i angajatorului) de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 180 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical. În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, prelungire care se poate face pentru cel mult 90 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de rezultatele acţiunilor de recuperare.