LIpsa unui aparat foto. Raspundere patrimoniala.

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B A C Ă U

SECŢIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

Dosar nr(...) DECIZIE Nr. 246

Şedinţa publică de la 17 Martie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...) -JUDECĂTOR

- (...) (...) (...) P. – JUDECĂTOR

- E. F. - JUDECĂTOR

GREFIER - E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta D. O. împotriva sentinţei civile nr.773 din 4 septembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l n e a m ţ în dosarul nr(...).

La prima şi la a doua strigare a cauzei, a răspuns avocat E. D. B. pentru intimata (...)” J.” SRL P.N; lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind alte cererii, excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat E. D. B. pentru intimata (...)” J.” SRL P.N, faţă de excepţiile invocate la termenul anterior, solicită admiterea excepţiilor, anularea ca netimbrat a recursului şi dacă se va trece peste această excepţie, a se constata nemotivarea în termen a recursului.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea deciziei din apel ca fiind legală şi temeinică. Tribunalul a reţinut în mod corect că în calitate de responsabil marketing recurenta nu a depus toate diligenţele necesare pentru paza camerei foto, care i-a fost încredinţată pentru efectuarea unui catalog de prezentare a unor produse. La data finalizării catalogului, recurenta avea obligaţia să restituie acest aparat foto directorului societăţii, acest lucru nu s-a întâmplat şi din neglijenţa acesteia aparatul a fost furat, creând un prejudiciu societăţii. Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanţelor pe care le ataşează la dosar.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

C U R T E A

DELIBERÂND

Asupra recursului civil de faţă constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul (...) din 23.07.2007 , reclamanta S.C. J. S.R.L. cu sediul în P N ,(...) , jud. N , a chemat în judecată pe pârâta D. O. , domiciliată în P N ,(...) , jud. N , pentru ca în contradictoriu cu aceasta şi pe baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2134,9 lei reprezentând prejudiciu produs societăţii reclamante prin lipsa unor bunuri , precum şi suma de 3000 lei cu titlu de daune aduse firmei .

Acţiunea de faţă a fost iniţial înregistrată pe rolul J u d e c ă t o r i e i P i a t r a N e a m ţ care a soluţionat prezenta cauză prin sentinţa civilă 3652/18.10.2006 , care ulterior a fost casată în cadrul recursului declarat de către pârâtă . Astfel instanţa de recurs a stabilit că instanţa competentă în soluţionarea respectivei acţiuni este T r i b u n a l u l n e a m ţ secţia civilă , completul specializat pentru litigii de muncă , motiv pentru care acţiunea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul prevăzut mai sus .

În motivarea cererii , reclamanta arată că pârâta a fost angajata societăţii în perioada 01.09.2003 – 16.10.2005 având funcţia de secretară şi apoi de responsabil marketing . Reclamanta a mai învederat că pârâta a avut de executat anumite sarcini de serviciu , în executarea cărora i s-a înmânat un aparat foto digital , cu obligaţia ca după finalizarea sarcinilor de serviciu , pârâta să predea aparatul reprezentanţilor firmei . Deoarece în timpul în care pârâta avea în folosinţă camera foto , aceasta i-a fost sustrasă din incinta firmei , şi pentru că pârâta trebuia să aibă grijă de paza acesteia , reclamanta a solicitat obligarea la plata contravalorii aparatului fotografic .

De asemenea se mai arată că pârâta a luat din societate o serie de produse pe care reclamanta le executa , dar nu le-a achitat , fapt pentru care solicită obligarea la plata contravalorii acestor lucruri .

Reclamanta mai arată de asemenea că petenta după plecarea din societate , a înfiinţat la rândul ei o nouă societate cu acelaşi obiect de activitate al reclamantei , utilizând chiar aceleaşi produse şi standarde ale acestora . De asemenea pârâta a utilizat parametri şi informaţii din firma reclamantă aducând prejudicii acesteia .

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus o serie de înscrisuri în copie : contractul individual de muncă , dispoziţia nr. 579/2005 , adresa (...)/2006 către Poliţia Municipiului P N , referatul nr. 579/2006, adresa 577/2006 facturi fiscale şi dispoziţii de livrare .

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că aparatul foto nu era trecut în inventarul acesteia şi de aceea nu trebuie să plătească contravaloarea acestuia . Se mai arată în întâmpinare că pârâta nu are de achitat alte bunuri respectiv confecţii achiziţionate deoarece de fiecare dată a achitat aceste bunuri , dovadă în acest sens stând caietul de plăţi . Faţă de susţinerile reclamantei privind prejudiciul produs datorită deschiderii societăţii sale , pârâta arată că piaţa de desfacere este liberă , clienţii îşi pot procura marfa de la orice producător iar folosirea datelor societăţii reclamante a fost pur ştiinţifică.

Prin sentinţa civilă nr.773/C/04.09.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l n e a m ţ, în dosarul nr(...) s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta (...) „J.” SRL, cu sediul în P N, str.M.(...), nr.15, jud.N, în contradictoriu cu pârâta D. O., domiciliată în P N,(...), (...) 2, .74, jud.N.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1701,5 lei reprezentând contravaloarea camerei foto G. 55500 şi suma de 433,4 lei reprezentând contravaloarea confecţiilor ridicate şi neachitate.

S-a disjuns capătul de cerere privind constarea concurenţei neloiale şi acordarea despăgubirilor în cuantum de 3000 lei şi s-a dispus întocmirea unui nou dosar.

Considerentele instanţei au fost următoarele:

Pârâta a fost angajată a societăţii pentru o perioadă de aproximativ doi ani de zile , fiind iniţial angajată în funcţia de secretară şi ulterior numită în funcţia de responsabil marketing . În calitatea sa de responsabil marketing pârâtei i s-a dat spre efectuare un catalog de prezentare a unor produse la care era necesară utilizarea unui aparat foto . În acest sens , reprezentantul societăţii reclamante i-a încredinţat pârâtei o cameră foto digitală G. , cu obligaţia restituirii aparatului la data finalizării catalogului .

Pârâta în efectuarea obligaţiilor sale de serviciu nu a depus toate diligenţele necesare asupra camerei digitale şi în speţă datorită neglijenţei pârâtei , aparatul foto a fost furat , prin acest fapt fiind creat un prejudiciu reclamantei , faţă de care angajata este răspunzătoare . Susţinerile petentei cum că acest aparat nu era pe inventarul acesteia nu pot fi reţinute atât timp cât din declaraţiile sale cât şi din administrarea probei cu martori rezultă că acest aparat în fapt a fost folosit de către pârâtă şi de asemenea a fost încredinţat acesteia spre folosinţă .

Deci în fapt pârâta s-a folosit de acest aparat şi implicit neglijenţa acesteia a creat un prejudiciu societăţii reclamante , motiv pentru care instanţa urmează a obliga salariata la plata prejudiciului creat prin dispariţia acestui aparat , prejudiciu cuantificat în urma depunerii la dosarul cauzei a facturii fiscale din care rezultă , preţul de achiziţie care s-a plătit pentru achiziţionarea camerei foto digitale .

Faţă de capătul de cerere privind plata anumitor produse ridicate din gestiunea societăţii şi neachitate , instanţa urmează a admite acest capăt de cerere motivat de faptul că pârâta prin dispoziţia de livrare existentă la dosarul cauzei a achiziţionat anumite bunuri confecţionate de către societatea reclamantă . pârâta nu a putut face dovada achitării acestor produse , motiv pentru care instanţa constată îndeplinite condiţiile răspunderii materiale a angajatului faţă de angajator corespunzător art. 270 din C o d u l M u n c i i .

Susţinerile pârâtei privind existenţa caietului de plăţi nu poate fi reţinută deoarece nu s-a administrat nici o probă în sensul existenţei acestui caiet de plăţi sau a plăţilor înscrise în acesta .

Faţă de capătul de cerere privind despăgubirea societăţii reclamante de către pârâtă pentru faptul că a creat o situaţie de concurenţă neloială prin înfiinţarea unei societăţi comerciale cu acelaşi profil de activitate , instanţa urmează a disjunge acest capăt de cerere şi a forma un nou dosar care urmează a-l înainta către secţia comercială a T r i b u n a l u l u i N e a m ţ . Aceasta deoarece chiar reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe Legea 11/1996 , iar nu pe clauzele contractului individual de muncă . Iar în conformitate cu temeiul legal prevăzut mai sus , instanţa competentă este T r i b u n a l u l n e a m ţ , Secţia Comercială .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta. În drept a invocat în motivarea recursului cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs aceasta a invocat în esenţă faptul că nu a avut calitatea de gestionar şi în consecinţă nu poate fi răspunzătoare pentru paza lucrului.

Intimatul a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Nu au fost administrate probe noi în recurs.

Din oficiu instanţa a invocat excepţia anulării recursului ca netimbrat şi a tardivităţii recursului pe care le-a unit cu fondul recursului.

Cele două excepţii sunt nefondate deoarece pe de o parte litigiul dintre părţi este unul de dreptul muncii, iar pe de altă parte dovada de comunicare a sentinţei nu cuprinde numărul acesteia.

Referitor la fondul recursului Curtea apreciază că este nefondat pentru considerentele ce succed:

Din moment ce aparatul foto a fost încredinţat pârâtei pentru efectuarea sarcinilor de serviciu, iar aceasta l-a folosit, fapt necontestat de aceasta în cererea de recurs, este irelevantă apărarea acesteia conform căreia nu a avut niciodată şi calitatea de gestionar şi că angajatorul nu i-a asigurat condiţii de securitate a camerei foto deoarece aceasta ar fi trebuit, conform art.1080 Cod Civil să de dovadă de diligenţă în îndeplinirea obligaţiei de conservare a lucrului încredinţat ca un bun proprietar.

Aşa fiind în principiu pârâta trebuie să răspundă pentru pieirea sau deteriorarea din culpa sa a bunului încredinţat pentru executarea atribuţiilor de serviciu.

Culpa acesteia este prezumată până la dovada contrarie atâta timp cât ea a avut paza materială a bunului şi nu a invocat existenţa vreunui caz legal de exonerare a răspunderii.

Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul.

Nefiind dovedite cheltuieli de judecată, cererea intimatei - reclamante de acordare a acestora urmează a fi respinsă.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Respinge excepţia anulării recursului ca netimbrat şi excepţia tardivităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de D. O. împotriva sentinţei civile nr.773 din 4 septembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l n e a m ţ în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi: S.C.”J.”S.R.L. P N şi H. J..

Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat ales.

Cu opinia separată a E. judecător E. F. care este pentru admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere având ca obiect c/val camerei foto şi confecţii ridicate.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.03.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

E. N. B. E. P. E. O.

F. E.

GREFIER,

D. E.

Red.sent.G.E./D.T.

Red.dec.rec.D.E.

Tehnored.C.B.- 2 ex.

04/08.04.2008

CU OPINIA SEPARATĂ A E. JUDECĂTOR

E. F.

Aşa cum rezultă din conţinutul acţiunii introductive, obiectul cauzei constituie stabilirea răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtei D. O., ca urmare a prejudiciului produs societăţii reclamante pentru lipsa unui aparat foto digital, precum şi plata unor mărfuri cumpărate şi neachitate.

Instanţa de fond a admis acţiunea, obligând pe recurentă să plătească societăţii suma de 1701.5 lei c/val camerei foto G. 55500 şi suma de 433, 4 lei, c/val confecţiilor ridicate şi neachitate.

Prima instanţă a reţinut că probele administrate au dovedit că aparatul a dispărut datorită neglijenţei pârâtei care îl avea în folosinţă şi că a achiziţionat bunuri pe care nu le-a achitat.

Soluţia dată este susceptibilă de modificare potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind lipsită de temei legal şi pronunţată cu încălcarea şi aplicarea legii, respectiv a dispoziţiilor art.270 şi art.272(2) din C o d u l M u n c i i.

Astfel, răspunderea patrimonială a gestionarei faţă de angajator este reglementată de dispoziţiile Lg.22/1969.

Calitatea de gestionar de drept, potrivit acestei legi, este dată de funcţia pe care o prestează salariatul în sensul încredinţării unei gestiuni, încheierea unui contract individual de muncă în funcţia de gestionar, constituirea unei garanţii care este obligatorie şi stabilirea unor atribuţii prin fişa postului, respectiv de a primi, păstra şi elibera bunuri, semnând pentru acestea.

Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta nu a primit pe inventar camera foto, nu a semnat pentru ea şi nu avea un loc anume asigurat pentru păstrarea acestora. Într-adevăr, a primit aparatul pentru a-l folosi, însă rezultă din probe că acesta era luat şi folosit de toţi salariaţii care aveau nevoie, iar în ziua dispariţiei, au fost chemate şi organele de poliţie, acestea fiind sesizate chiar de recurentă.

Sunt relevante în acest sens şi depoziţiile martorilor aflate la filele 68 şi 69, precum şi interogatoriul luat administratorului societăţii – fila 70, care a recunoscut că aparatul îl putea folosi oricine din firmă,cu acordul său verbal, fără a se semna de primire sau a se întocmi un proces verbal.

Ori, numai operaţiunea de a fi folosit la acel moment aparatul, nu atrage automat şi calitatea de gestionar de fapt, cu consecinţa răspunderii patrimoniale a unui gestionar de drept, aşa cum este reglementat de Legea nr.22/1968.

Fiind încadrată în postul de responsabil marketing şi folosindu-se în fapt o scurtă perioadă de aparatul foto ( care se afla într-un birou comun unde avea acces mai mulţi angajaţi), fără să fi semnat cel puţin pentru primire, nu-i atrage calitatea de gestionar de fapt, astfel că sub acest aspect criticile din petiţia de recurs sunt fondate.

Aşadar, nu este dovedită exercitarea unor atribuţii care să-i confere şi calitatea de gestionar de fapt şi implicit răspunderea patrimonială în condiţiile Lg.nr.22/1969.

Chiar dacă am trece peste aceste consideraţii privind calitatea de gestionar de fapt, probele administrate nu dovedesc cu certitudine că s-a produs o pagubă materială care să se datoreze exclusiv vinovăţiei recurentei, condiţie esenţială cerută de art.270(1) din C o d u l M u n c i i.

Şi capătul de acţiune privind plata c/val unor bunuri achiziţionate este nefondat.

În susţinerea acestui capăt s-a făcut dovada doar a existenţei unei cutume

la nivelul societăţii care permitea angajaţilor să cumpere direct din firmă anumite bunuri, care erau achitate ulterior, în acest scop ţinându-se un caiet de debite. Reclamanta nu a dovedit cu acte sau alte probe permise de lege că pârâta-recurentă a achiziţionat bunurile cuprinse în petit şi că nu le-ar fi achitat.

De altfel, din lucrările dosarului se desprinde propria culpă a societăţii reclamante atât în ce priveşte inventarierea, păstrarea şi gestionarea atât a mijloacelor materiale cât şi financiare.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, soluţia era de admitere a recursului, modificarea în parte a hotărârii fondului, în sensul respingerii acţiunii privind c/val aparatului foto cât şi c/val bunurilor achiziţionate.

JUDECĂTOR,

E. F.