Infirmitate permanenta despagubiri de 10.000 Eur si contravaloarea protezei. Culpa comuna.

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L P I T E S T I

SECTIA CIVILA, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 1426/R-CM

Sedinta publica din 16 Octombrie 2009

S-a luat in examinare, pentru pronuntare, recursul declarat de parata SC S. SA - P,(...), judetul A, impotriva sentintei civile nr.122/CM din 23 ianuarie 2009 pronuntata de T r i b u n a l u l A r g e s in dosarul nr(...). Dezbaterile asupra cauzei au avut loc in data de 02 octombrie 2009, cand cererile partilor au fost consemnate in incheierea din acea data, care face parte integranta din prezenta decizie. Pronuntarea a fost amanata la data de 09 octombrie 2009 si ulterior la 16 octombrie 2009, cand s-a pronuntat urmatoarea solutie. C U R T E A: Deliberand, asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la data de 06.09.2007, reclamantul S. N. a chemat in judecata pe parata S.C. "S." S.A. pentru a fi obligata la plata sumei de 50000 Euro, reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit prin accidentul de munca survenit la data de 13.09.1985, iar in subsidiar la plata unei prestatii periodice; a sumei de 70.000 Euro, reprezentand prejudiciul de agrement si estetic, respectiv daune morale si la plata contravalorii unei proteze, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei, iar la data de 13.09.1985, in cursul exercitarii atributiilor de serviciu, a fost victima unui accident de munca in urma caruia a suferit o amputatie traumatica a 1/3 a partii superioare a bratului stang, culpa in producerea acestuia fiind comuna. Ulterior acestui accident intre parti a intervenit o intelegere potrivit careia, ca modalitate de reparare a prejudiciului urma sa ramana in continuare salariatul paratei, ceea ce s-a si realizat pana la data de 30.05.2007 cand a fost disponibilizat ca urmare a schimbarii obiectului de activitate al acesteia. De la acel moment s-a aflat in imposibilitate de a-si mai intretine familia intrucat handicapul este permanent. A mai aratat reclamantul ca in cauza sunt indeplinite disp. art.998 Cod civil, deoarece existenta prejudiciului este evidenta, constand in amputarea bratului stang, infirmitate permanenta si ireversibila, fapta ilicita care a condus la producerea acestuia o constituie nerespectarea de catre parata, respectiv de catre cei trei prepusi ai acesteia - seful de atelier E. B., maistrul de schimb E. D., seful de echipa E. O. - a regulilor privind organizarea activitatii de dozare-amestec, fapt ce rezulta din continutul procesului verbal emis de J. A, iar legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu este atestata de acelasi proces verbal de constatare a accidentului.

De asemenea, sunt indeplinite si conditiile speciale de angajare a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului in sensul ca raportul de prepusenie exista in mod cert, in conditiile in care cele trei persoane care au fost considerate ca raspunzatoare pentru producerea accidentului erau angajatii paratei la momentul producerii acestuia, iar fapta a fost savarsita de acestia in functiile ce li s-au incredintat.

Prin intampinarea formulata la data de 23.10.2007, parata a invocat exceptia de netimbrare a actiunii, cu motivarea ca actiunea introdusa de reclamant este intemeiata pe principiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998 Cod civil si exceptia de prescriptie a dreptului la actiune, sustinand ca accidentul de munca a avut loc in 16.09.1985, fiind astfel depasit termenul de prescriptie a dreptului la actiune care curge de la data la care a luat la cunostinta de asa-zisul prejudiciu si, de asemenea, nu a intervenit nici o cauza de intrerupere sau suspendare a acestuia. Parata a mai aratat ca prejudiciul nu este cert, lichid si exigibil, iar culpa in producerea accidentului apartine reclamantului, astfel cum rezulta din continutul procesului verbal de constatare a accidentului prin care s-a stabilit ca acesta s-a produs ca urmare a interventiei reclamantului la E. de D. in functiune, nerespectandu-se astfel disp. art.5.5.5 din O.-N./1982.

La data de 05.12.2007, reclamantul si-a precizat temeiul de drept al actiunii, in sensul ca intelege sa se prevaleze si de disp. art.285, 281, 171-178, 39 alin.1 lit.f, 40 alin.2 lit.b C o d u l m u n c i i, art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, republicata. A mai aratat ca raportul juridic dedus judecatii este nascut din executarea contractului de munca, astfel ca nu este supus timbrajului si ca obiectul cererii sale il constituie obligarea la plata prejudiciului creat prin imposibilitatea prestarii in prezent si in viitor, pana la pensionare, a unei munci de tipul celei pe care o desfasura la momentul producerii accidentului. Cum prejudiciul este actual si permanent termenul de prescriptie nu se calculeaza de la momentul accidentului. Mai mult, parata a intrerupt curgerea unui eventual termen de prescriptie prin aceea ca a inteles sa achite in toata aceasta perioada o despagubire echivalenta cu salariul pe care l-ar fi avut fara a presta nici o activitate in schimbul acestei despagubiri . Parata a formulat o noua intampinare la data de 22.01.2008 prin care a reluat aceleasi argumente privitoare la exceptiile invocate prin intampinarea initiala.

Prin incheierea din data de 22.02.2008, instanta a respins exceptia netimbrarii actiunii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune. La data de 21.01.2009, reclamantul si-a precizat si majorat pretentiile, aratand ca solicita prin primul capat de cerere obligarea paratei la plata sumei de (...) lei stabilita prin raportul de expertiza contabila, varianta finala si, de asemenea, ca solicita contravaloarea unei proteze in cuantum de 4658 lei, potrivit ofertei S.C. "D. Ortopedic" S.R.L.

Prin sentinta civila nr.122/CM din 23 ianuarie 2009, T r i b u n a l u l A r g e s - Sectia Civila a admis in parte cererea si a obligat pe parata sa plateasca reclamantului suma de (...) lei reprezentand despagubiri civile, suma de 10 000 Euro ce urmeaza a fi platita in lei la cursul valutar din ziua platii, reprezentand prejudiciu de agrement si estetic si suma de 4658 lei reprezentand contravaloare proteza.

A mai fost obligata parata si la plata sumei de 1400 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele: Asa cum rezulta din cuprinsul procesului verbal incheiat la data de 16.09.1985 de catre I.S.T.P.M A, la 03.09.1985, in sectia de dozaj-amestec din cadrul unitatii parate a avut loc un accident de munca in urma caruia reclamantul a suferit o amputatie traumatica 1/3 superioara brat stang, infirmitate cu caracter permanent. S-a constatat ca accidentul a avut drept cauza favorizanta organizarea necorespunzatoare a activitatii de la dozare-amestec privind instruirea corespunzatoare a personalului, verificarea cunostintelor acestora, stabilirea masurilor in caz de dereglare a utilajelor, abateri pentru care s-au stabilit a fi raspunzatori inginerul sef de atelier E. B., masinist schimb E. D. si seful de echipa E. O., iar drept cauza principala interventia reclamantului la E. de D. in functiune, operatiune ce incalca dispozitiile art.5.5.5.din N..D.P.M . Din recunoasterile ambelor parti, din continutul raportului de expertiza contabila, din cuprinsul adeverintelor nr.165/166/25.04.2007 emise de S.C. "S." S.A. si al notei de lichidare de la f.6 din dosar, a rezultat ca reclamantul a ramas in continuare incadrat in cadrul unitatii parate pana la data de 30.05.2007, cand i-a incetat contractul de munca potrivit art.65 C o d u l m u n c i i, fiindu-i achitate drepturile salariale cuvenite si decontandu-i-se protezele medicale pe perioada respectiva. Reclamantul a solicitat insa repararea prejudiciului creat prin imposibilitatea prestarii in prezent si in viitor, pana la pensionare, a unei munci de tipul celei pe care o desfasura la momentul producerii accidentului.

In prejudiciul constand intr-o atingere adusa sanatatii sau integritatii psihice intra mai multe elemente. Acestea sunt tratamentele medicale, chirurgicale, farmaceutice, pe care victima trebuie sa le suporte (damnum emergens) si lipsa castigului corespunzand diminuarii sau suprimarii capacitatii sale de a munci (lucrum cessans) in aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului. In practica judecatoreasca se acorda despagubiri pentru prejudiciile rezultate din scaderea sau pierderea capacitatii de munca a persoanei astfel incat sa se acopere nu numai prejudiciul actual, ci si pe cel viitor, constand, de exemplu, in diminuarea veniturilor (micsorarea retributiei, pensionarea pentru invaliditate, etc.), drept consecinta a scaderii sau pierderii capacitatii de munca.

Cum infirmitatea reclamantului este permanenta, afectand definitiv capacitatea de munca a acestuia, parata, prin plata salariului si a protezelor pana la momentul incetarii contractului de munca, a reparat doar partial prejudiciul suferit de acesta, cuvenindu-i-se acordarea unei despagubiri cuprinzand si contravaloarea unei proteze si dupa acel moment. S-a apreciat de catre tribunal ca pentru repararea prejudiciului material se impune acordarea unei sume globale, iar nu a unei prestatii periodice, pentru ca aceasta ar putea fi lipsita de eficienta ca urmare a unei eventuale dizolvari a societatii parate, avand in vedere ca deja aceasta si-a schimbat obiectul de activitate si pentru ca in cazul reclamantului nu exista in ceea ce priveste infirmitatea - reversibilitate, prestatia periodica acordandu-se pana la incetarea starii de nevoie. Referitor la suma care s-ar cuveni cu un astfel de titlu, instanta a retinut ca este cea stabilita in varianta a doua a raportului de expertiza, completat, intrucat veniturile salariale pe care reclamantul le- ar fi obtinut de la unitatea parata pana la data pensionarii ar putea prezenta variatii, prin aceasta varianta expertul calculand despagubirea raportandu-se la ponderea pe care ar avea-o salariul net realizat de reclamant fata de salariul mediu net pe economie, in raport de indicii de crestere potrivit prognozelor Comisiei Nationale, cuantumul acesteia fiind de 320.951 RON. De asemenea, tot in cadrul despagubirilor materiale, instanta a apreciat ca reclamantului i se cuvine si contravaloarea unei proteze, cuantumul ce se va acorda urmand a fi stabilit in raport de principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, la 4658 lei .

Asa cum au statuat doctrina si practica in materie, vatamarea grava a integritatii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai intr-un prejudiciu material determinat si imediat evaluabil, ci si in intr- un alt prejudiciu aflat la limita dintre cel moral si material, care este consecinta caracterului ireversibil al vatamarii si care lipseste persoana in cauza de posibilitatea deplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participari si care a fost denumit de unii autori "prejudiciu de agrement". Aceasta despagubire trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata.

Aprecierea prejudiciului moral se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vatamata pe plan fizic si psihic si nu se rezuma la determinarea "pretului" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Trebuie sa se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala, linistita si fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea respectiva. Prin amputarea a 1/3 din partea superioara a membrului stang este evident ca reclamantului i s-au alterat conditiile de viata, ca nu mai are posibilitatea de a contribui la bunastarea familiei sale, ca i s-a alterat si imaginea de sine, precum si ca posibilitatea de a participa din plin la viata sociala s-a diminuat. Consecintele faptei sunt permanente si ireversibile, ele urmand a fi suportate de reclamant toata viata. In consecinta, acestuia i se cuvine si prejudiciul estetic si de agrement, apreciat de instanta, in raport de aceste criterii, dar si tinand seama de faptul ca si reclamantul a avut culpa in producerea accidentului, la suma de 10000 Euro, suma ce poate oferi o reparatie justa a pagubei de aceasta natura suferita de reclamant. Parata a sustinut ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, intrucat culpa in producerea accidentului ar fi a reclamantului. Din cuprinsul procesului verbal de constatare a accidentului a rezultat ca aceasta culpa este comuna, motiv pentru care au si fost sanctionate persoanele angajate ale unitatii parate raspunzatoare, fapta ilicita a acestora constand in nerespectarea regulilor de organizare a sectiei amestec dozaj, privind instruirea corespunzatoare a personalului, verificarea cunostintelor acestora, stabilirea masurilor in caz de dereglare a utilajelor.

Potrivit art.173-176 C o d u l m u n c i i, angajatorul are/trebuie sa ia masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale si sa organizeze instruirea angajatilor sai in acest domeniu, masuri pe care aceasta nu le-a intreprins. In stabilirea intinderii prejudiciului suferit de reclamant, instanta a avut in vedere aceasta culpa comuna, acordand in parte suma cuvenita drept prejudiciu de agrement si estetic, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu existand, asa cum s-a aratat mai sus. In ceea ce priveste conditiile prevazute de art.1000 alin.3 Cod civil, instanta a apreciat ca si acestea sunt indeplinite, respectiv persoanele mentionate in procesul verbal si sanctionate erau la acel moment salariatii paratei, iar fapta a avut loc cu ocazia exercitarii de catre acestia a atributiilor de serviciu. Fata de aceste considerente, in baza art.1000 alin.3 Cod civil si art.173-176 C o d u l m u n c i i, actiunea formulata de reclamant a fost admisa in parte, asa cum s-a aratat.

Impotriva sentintei civile nr.122/CM/23 ianuarie 2009 pronuntata de T r i b u n a l u l A r g e s - Sectia Civila a declarat recurs, in termen legal, parata S.C. "S." S.A. care a criticat hotararea atacata, in esenta, pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

- hotararea pronuntata de tribunal s-a dat cu incalcarea competentei altei instante, recurenta considerand ca in prima instanta competenta material este judecatoria, deoarece natura juridica a litigiului este civila si anume plata unor sume de bani, echivalenta a prejudiciului rezultat dintr-o fapta ilicita, in opinia reclamantului, a prepusilor paratei a carei raspundere solidara este atrasa in virtutea acestui raport de prepusenie, iar in speta sunt incidente prevederile art.304 pct.3 din C o d u l d e procedura civila. In dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat de recurenta- parata ca initial, actiunea a fost motivata in drept pe dispozitiile art.998-999 Cod civil si art.1000 alin.3 din acelasi cod, iar ulterior pe dispozitiile C o d u l u i m u n c i i, aceste ultime prevederi legale negasindu-si aplicare in litigiu. De asemenea, tot in cadrul aceluiasi motiv de recurs, s-a aratat de recurenta-parata ca in speta se aplica art.1 Cod procedura civila, care mentioneaza ca "judecatoriile judeca in prima instanta, toate procesele si cererile in afara de cele date prin lege in competenta altor instante".

- hotararea pronuntata de tribunal este lipsita de temei legal, iar in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.304 pct.9 din C o d u l d e procedura civila. In dezvoltarea acestui motiv de recurs se arata ca instanta de fond a incalcat normele de procedura in solutionarea exceptiilor invocate de catre parata, intrucat nu a motivat respingerea exceptiilor de netimbrare si de prescriere a dreptului la actiune, desi avea obligatia sa o faca conform art.268 coroborat cu art.261 din C o d u l d e procedura civila. De asemenea, in cadrul acestei critici s-a precizat ca prima instanta a aplicat si interpretat gresit normele de drept si anume art.39 lit.f si art.40 lit.a din C o d u l m u n c i i, coroborate cu art.171- 178 din acelasi act normativ, care reglementeaza obligatiile angajatorului privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca, acestea fiind operabile numai in situatia in care salariatul refuza prestarea muncii sale prevazuta in contractul individual de munca pentru neindeplinirea obligatiilor angajatorului de a-i asigura conditiile tehnice si organizatorice cerute de siguranta muncii prevazuta in art.171-178 din C o d u l m u n c i i. Se mentioneaza de catre parata ca potrivit art.281 din C o d u l m u n c i i, care defineste jurisdictia muncii, instanta specializata in dreptul muncii solutioneaza conflictul de drepturi nascut intre angajat si angajator, care are ca obiect neexecutarea obligatiilor celui din urma privitoare la asigurarea sanatatii si sigurantei muncii primului de catre acesta si nu solutioneaza litigii in care salariatul a invocat un prejudiciu produs de catre prepusii angajatorului prin fapta lor ilicita. Tot in acest motiv de recurs se arata ca in mod gresit prima instanta a respins exceptia netimbrarii actiunii, in speta operand prevederile Legii nr.146/1997 si a prescriptiei dreptului la actiune, in cauza operand prescriptia generala de 3 ani, mai ales ca unitatea parata a platit reclamantului suma prevazuta in contractul colectiv de munca, suma solicitata de reclamant si aprobata de sindicat.

- hotararea pronuntata la fond nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, in speta operand dispozitiile art.304 pct.7 din C o d u l d e procedura civila. Se arata de recurenta-parata ca prima instanta a retinut vina exclusiva a intimatului in producerea accidentului prin interventia la E. de D. aflata in functiune, dar instanta nu a tinut cont de acest aspect si de primul raport de expertiza si a dispus completarea acestuia si a obligat parata la plata sumei de 320.951 lei catre reclamant, exclusiv in temeiul expertizei completate in varianta a II-a. Mai mult, chiar daca prima instanta a retinut culpa comuna prin consemnarea ca drept cauza favorizanta abaterile altor trei angajati ai recurentei, atunci ar fi trebuit obligata societatea parata la despagubiri in proportie de 50%, respectiv 160.485 lei din care trebuiau scazuti banii platiti in anii 2004-2006 si 5.000 Euro despagubiri morale. Se considera de recurenta ca nici aceste sume nu sunt cuvenite pentru reclamant, intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale pentru care trebuie sa raspunda comitentul. Astfel, se arata de parata ca in litigiu nu exista legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, deoarece actiunea care a condus la crearea prejudiciului a fost a intimatului care a intervenit la un utilaj aflat in functiune, fara nici o protectie minima, care nu presupune un instructaj special, ci manifestarea instinctului de conservare. De asemenea, se arata ca fata de procesul verbal nr.17645/1985, care consemneaza aceasta imprejurare de fapt mentionata mai sus, rezulta inca o data inexistenta raportului de cauzalitate si in consecinta respingerea actiunii pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de art.998 si art.1000 alin.3 din Codul civil. Recurenta-parata a precizat ca dreptul la recuperarea prejudiciului se naste exclusiv daca cel pagubit cunoaste paguba si solicita despagubirea, iar din cererile reclamantului din anii 2004-2006, rezulta indubitabil ca fata de vina sa exclusiva, singurul drept ce i se cuvine este cel referitor la contravaloarea protezelor, sume ce i-au fost platite. Tot in acest motiv de recurs se arata ca instanta de judecata in mod nelegal a stabilit perioada de obligare a societatii parate la plata de despagubiri civile de la un punct zero nedeterminat si pana la data pensionarii reclamantului, incalcand astfel principiul proportionalitatii despagubirii si conducand in final la o imbogatire fara justa cauza a celui ce invoca prejudiciul. Un ultim aspect mentionat de parata in cadrul acestei critici a fost aceea ca instanta de fond a creat precedentul periculos al prioritatii persoanelor care au suferit un accident de munca la drepturi salariale ce nu le-ar fi obtinut daca nu ar fi existat aceasta imprejurare in dauna persoanelor care au fost indisponibilizate conform legii, ca si intimatul, acesta din urma nesolicitand la data disponibilizarii sale suma pretinsa in actiune. In concluzie s-a solicitat admiterea recursului in principal, casarea hotararii atacate cu trimitere spre rejudecare la instanta competenta si in subsidiar modificarea in tot a sentintei si pe fond admiterea exceptiei de netimbrare si a dreptului la actiune si pe fond respingerea actiunii, iar in caz de neprimire a acestora, pe fond respingerea actiunii ca nefondata ca urmare a neindeplinirii conditiilor prevazute de art.998 Cod civil, cu cheltuieli de judecata. Trebuie precizat ca parata S.C. "S." S.A. P a solicitat prin recurs, in conformitate cu art.300 alin.2 si 3 din C o d u l d e procedura civila, suspendarea executarii sentintei, dar s-a renuntat la aceasta cerere la termenul din 2 octombrie 2009, intrucat recursul s-a judecat la acea data. La dosarul cauzei, recurenta-parata S.C. "S." S.A. P a depus si concluzii scrise. Intimatul-reclamant S. N. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei- parate la plata cheltuielilor de judecata. Verificand sentinta civila atacata in raport de criticile formulate in recurs si din ansamblul probelor administrate in cauza, Curtea constata urmatoarele: Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente: Prima critica este nefondata, deoarece in mod legal prima instanta a solutionat cauza, intrucat competenta materiala apartine in prima instanta tribunalului (complet specializat de munca si asigurari sociale) si nu judecatoriei, nefiind vorba de un litigiu de drept civil asa cum este definit de art.1 din C o d u l d e procedura civila. Dispozitiile art.281 din C o d u l m u n c i i definesc litigiile aflate sub jurisdictia muncii, iar in prezenta speta exista un conflict de munca, un raport juridic nascut din executarea contractului de munca care intra sub jurisdictia muncii. Astfel, trebuie precizat ca executarea contractului de munca a prilejuit producerea unui accident de munca, iar consecintele acestui eveniment au condus la o amputatie traumatica 1/3 superioara brat stang a reclamantului S. N., fapt care rezulta din procesul-verbal cu nr.17645/1985, incheiat de fostul I.S.T.P.M. A, institutie aflata in subordinea M i n i s t e r u l u i M u n c i i. De asemenea, trebuie precizat ca potrivit dispozitiilor art.171- 178 din C o d u l m u n c i i, angajatorului ii revin obligatii pe linia asigurarii securitatii si sanatatii in munca, ceea ce reprezinta un element care face parte din continutul raportului juridic de munca. Rezulta ca daca obligatia angajatorului de a asigura securitatea si sanatatea in munca se circumscrie raportului juridic de munca, incalcarea acestei obligatii si repararea prejudiciului cauzat angajatului are aceeasi natura juridica si anume un raport juridic de munca. Conform art.270 din C o d u l m u n c i i, legiuitorul a prevazut posibilitatea pentru angajator de a-si recupera prejudiciul produs de salariati din vina si in legatura cu munca lor, astfel ca si angajatul are dreptul de a-si recupera prejudiciul creat in urma executarii contractului de munca cauzat de incalcarea unei obligatii de catre angajator, obligatie ce intra in continutul raportului juridic de munca. In concluzie, Curtea constata ca in speta se aplica dispozitiile art.281 din C o d u l m u n c i i, ca petitul dedus judecatii contine un raport juridic de munca, asa cum s-a mentionat mai sus, iar in litigiu nu sunt aplicabile prevederile art.1 din C o d u l d e procedura civila, referitoare la competenta materiala. Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.3 din C o d u l d e procedura civila.

A doua critica este nefondata, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in speta nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 din C o d u l d e procedura civila. Tribunalul a raspuns celor doua exceptii si anume de netimbrare si a prescriptiei extinctive prin incheierea pronuntata la termenul din 22 februarie 2008. Prin aceasta hotarare s-a motivat in fapt si in drept respingerea celor doua exceptii, aratandu-se ca in speta este vorba de un raport juridic de dreptul muncii si ca obiectul litigiului il constituie compensarile banesti solicitate de reclamant prin actiune. Referitor la faptul ca litigiul nu s-ar afla sub sfera jurisdictiei muncii descrisa de art.281 din C o d u l m u n c i i, Curtea nu va mai analiza acest aspect deoarece a fost tratat cand s-a raspuns la prima critica din recurs, cu mentiunea in plus ca potrivit art.295 alin.1 din C o d u l m u n c i i, dispozitiile acestui act normativ se completeaza cu prevederile legislatiei civile si anume, in speta, cele referitoare la raspunderea civila delictuala. In ceea ce priveste aspectul invocat de parata in recurs, in sensul ca prezenta actiune trebuia timbrata la valoare, in mod corect tribunalul a retinut prin aceeasi incheiere din 22 februarie 2008 aplicabilitatea art.285 raportat la art.281 din C o d u l m u n c i i, care arata ca prezentul litigiu este scutit de plata taxei judiciare de timbru, deoarece cauza se subsumeaza sferei raportului juridic de munca. De asemenea, potrivit art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, orice drepturi care decurg din raportul de munca sunt scutite de plata taxei de timbru.

Curtea retine ca potrivit prescriptiei invocate de parata in fata primei instante, in mod legal tribunalul a statuat ca aceasta institutie nu opereaza in cauza, deoarece prejudiciul a carui reparatie a fost solicitata de reclamant este actual si permanent si consta in imposibilitatea prestarii in prezent si in viitor pana la pensionare a unei munci de tipul celei pe care o realiza la momentul accidentului de munca. Trebuie precizat ca reclamantul nu poate presta in continuare in campul muncii activitatea pentru care era platit in perioada producerii accidentului si nici dupa producerea acestui eveniment, deoarece lipsa unui brat face imposibila prestarea acestei activitati. Curtea constata ca reclamantului nu-i pot fi acordate despagubiri materiale pe J sau scazandu-se anumite sume achitate in anii 2004 - 2006, intrucat acestea nu pot fi acordate partial, deoarece s-ar fi incalcat principiul reparatiei integrale ce guverneaza materia raspunderii civile delictuale ale carei reguli se aplica in cauza de fata. Handicapul reclamantului angajat este unul permanent si nu inceteaza nici in anul 1985 si nici in anul 1988, astfel ca acesta are dreptul de a i se achita prejudiciul suferit ca urmare a accidentului de munca pana la pensionare. In concluzie, Curtea retine ca tribunalul a pronuntat o hotarare legala.

Ultima critica este nefondata, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarare care cuprinde situatia de fapt si de drept pe care se sprijina sentinta si nici nu cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, in cauza neoperand prevederile art.304 pct.7 Cod procedura civila. Trebuie precizat ca in speta exista raport de cauzalitate dintre fapta culpabila a unitatii parate si prejudiciul produs reclamantului, deoarece S.C. "S." S.A. P nu si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau pe linia asigurarii si securitatii muncii in ceea ce-l priveste pe reclamant, fapt care a condus la producerea accidentului de munca si la existenta prejudiciului solicitat de intimat. Se constata de catre C ca in speta sunt indeplinite conditiile cumulative prevazute de art.998-999 Cod civil referitoare la raspunderea civila delictuala. De asemenea, in litigiu opereaza si dispozitiile art.1000 alin.3 Cod civil, intrucat persoanele mentionate in procesul verbal si sanctionate erau la acea data, respectiv anul 1985, salariatii unitatii parate, iar fapta a avut loc cu ocazia exercitarii de catre acestia a atributiilor de serviciu. In mod corect tribunalul a apreciat ca repararea prejudiciului material fata de reclamant se impune prin acordarea unei sume globale pentru a putea fi eficienta si tinand cont ca pentru intimat in ceea ce priveste infirmitatea nu exista reversibilitate, aceasta fiind permanenta, iar in materia raspunderii civile delictuale exista principiul repararii integrale a prejudiciului si nu pe J sau fractionar, asa cum gresit sustine recurenta. Faptul ca tribunalul a avut in vedere suma stabilita in varianta a II-a a raportului de expertiza completat in cauza si a motivat de ce s-a ales aceasta varianta nu reprezinta o incalcare a legii, intrucat este atributul instantei de judecata de a omologa varianta din raportul de expertiza care raspunde cel mai bine, ca si suma, prejudiciului cauzat reclamantului. Trebuie precizat ca tribunalul a statuat suma ce reprezinta prejudiciul material ce trebuie acordat reclamantului, tinand cont de acordarea unei sume globale si nu a unei prestatii periodice pentru motivele ce s-au aratat mai sus in considerente. Sub aspectul intinderii prejudiciului suferit de reclamant, in mod corect tribunalul a acordat in parte suma cuvenita intimatului drept prejudiciu de agrement si estetic, avand in vedere culpa comuna a celor doua parti procesuale Referitor la faptul ca prin acordarea sumei reprezentand prejudiciul material catre reclamant s-ar crea o discriminare intre acesta si persoanele angajate indisponibilizate de la parata S.C. "S." S.A. P, Curtea retine ca in speta nu opereaza institutia discriminarii, intrucat pentru reclamant exista o alta situatie de fapt si anume faptul ca acesta a ramas cu o infirmitate permanenta ca urmare a producerii unui accident de munca si a faptului ca acesta nu mai poate presta activitati in campul muncii asa cum o poate face orice angajat disponibilizat. Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 din C o d u l d e procedura civila se va respinge ca nefondat recursul declarat de parata S.C. "S." S.A. P impotriva sentintei civile nr.122/CM din 23 ianuarie 2009 pronuntata de T r i b u n a l u l A r g e s - Sectia Civila. Vazand si dispozitiile art.274 din C o d u l d e procedura civila, urmeaza a fi obligata recurenta-parata S.C. "S." S.A. P sa plateasca intimatului-reclamant S. N. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat in faza de recurs, conform chitantei aflata la fila 15 din dosar recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de parata S.C. "S." S.A., cu sediul in P,(...), judet A, impotriva sentintei civile nr.122/CM din 23 ianuarie 2009 pronuntata de T r i b u n a l u l A r g e s - Sectia Civila, intimat-reclamant fiind S. N., domiciliat in comuna E., (...) 2, .B, .3, judet A. Obliga pe recurenta-parata S.C. "S." S.A. sa plateasca intimatului-reclamant S. N. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata. Irevocabila. Pronuntata in sedinta publica, azi, 16 octombrie 2009, la Curtea de A p e l P i t e s t i - Sectia Civila, pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale si pentru Cauze cu Minori si de Familie. Presedinte, Judecator, Judecator, (...) (...), (...) (...), (...) (...), Grefier, (...) (...),