Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Condiţii

Pentru a-şi realiza finalitatea, concediul de odihnă trebuie să fie efectuat, de regulă, în acelaşi an pentru care se acordă. Având în vedere necesitatea refacerii forţei de muncă prin intermediul concediului de odihnă, compensarea în bani a acestuia este permisă doar într-o singură ipoteză.

Condiţia impusă de art.146 alin.4 Codul muncii pentru compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este aceea a încetării contractului individual de muncă a salariatului. Aceasta este unica situaţie în care salariatul poate face o astfel de solicitare, dispoziţiile menţionate sunt de strictă interpretare.

Prin sentinţa nr. 1317 din data de 08 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi -Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.P.I., în contradictoriu cu pârâta Şcoala cu clasele I-VIII Brezniţa Ocol.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:

Reclamantul M.I. este cadru didactic şi îşi desfăşoară activitatea îndeplinind funcţia de profesor titular la Şcoala cu clasele I-VIII Jidoştiţa, comuna Brezniţa de Ocol judeţul Mehedinţi, conform menţiunilor din carnetul de muncă, adeverinţei nr. 111/28.02.2012 şi adresei nr. 203/20.04.2012 eliberate de Şcoala cu clasele I-VIII Brezniţa de Ocol, judeţul Mehedinţi.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Şcoala cu clasele I-VIII Brezniţa Ocol la plata actualizată a sumei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă rămas neefectuat pe perioada 01.04.2009 - 01.09.2011, susţinând că datorită problemelor de ordin administrativ şi de altă natură pe care a trebuit să le îndeplinească în calitatea sa de director coordonator la unitatea şcolară pârâtă, nu a avut timpul necesar pentru efectuarea integrală a concediului de odihnă în perioada respectivă.

Din adresa nr. 203/20.04.2012 emisă de Şcoala cu clasele I-VIII Brezniţa Ocol rezultă că reclamantul nu a efectuat integral concediul de odihnă aferent perioadei în litigiu, că i se cuveneau 186 zile lucrătoare, că a efectuat în această perioadă 46 zile, rămânând neefectuate 140 zile de concediu şi că pentru cele 46 de zile de concediu de odihnă a fost achitată contravaloarea acestora conform statelor de plată, iar pentru restul perioadei reclamantul nu a solicitat acest drept.

Analizând solicitarea reclamantului în raport de dispoziţiile legale incidente în materie instanţa a constatat că acţiunea a fost neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.149 Codul muncii, republicat „Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat”.

Art.146 alin.1-4 Codul muncii republicat, prevede următoarele: „(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an; (2) Prin excepţie de la prevederile alin.1 efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil; (3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul; (4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.

Dispoziţiile art.103 alin.1 lit.e din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic referitoare la dreptul cadrelor didactice de a efectua concediul de odihnă restant în vacanţele anului şcolar următor, au fost preluate şi în Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, care în art.267 alin.3 prevede că „Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale susmenţionate rezultă obligaţia oricărui cadru didactic salariat de a efectua în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, precum şi obligaţia angajatorului de a acorda concediu până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat fiind permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Este adevărat că în art.149 Codul muncii se arată că există şi excepţii de la regula potrivit căreia concediul de odihnă se efectuează în natură, excepţii care constau în anumite situaţii prevăzute expres de lege sau în motive obiective datorită cărora concediul de odihnă nu poate fi efectuat în natură însă, în speţa de faţă, nu s-a făcut dovada existenţei nici a unor situaţii expres prevăzute de lege şi nici a unor motive obiective care l-ar fi împiedicat pe reclamant să efectueze concediul de odihnă în natură.

Din adeverinţa nr. 859/28.02.2012 eliberată de Primăria Brezniţa Ocol rezultă într-adevăr că reclamantul M. I. a funcţionat ca director coordonator la Şcoala cu clasele I-VIII Brezniţa Ocol până la data de 21.02.2012 şi că datorită reparaţiilor ce s-au executat la unităţile şcolare de pe raza comunei Brezniţa Ocol, eliberării de documente şcolare, susţinerii evaluării naţionale, corigenţelor şi altor activităţi, acesta nu a efectuat concediul de odihnă integral în perioada 01.04.2009 - 01.09.2011, dar s-a apreciat că această adeverinţă conţine afirmaţii cu caracter general fără a face referire în concret la perioadele de timp în care au avut loc reparaţiile respective, la ce anume eliberări de documente şcolare face trimitere şi în ce perioade s-au mai desfăşurat alte activităţi la unitatea şcolară pârâtă.

Totodată aceste susţineri nu sunt însoţite de niciun fel de documente care să facă dovada celor arătate, astfel încât nu pot constitui motive obiective datorită cărora reclamantul nu a avut posibilitatea să efectueze concediul de odihnă în natură, aşa cum prevede art.149 Codul muncii republicat.

Pe de altă parte, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că reclamantul este în continuare angajatul unităţii şcolare pârâte iar dispoziţiile art.146 alin.4 Codul muncii republicat prevăd că numai în cazul încetării contractului individual de muncă este permisă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat

De asemenea instanţa a constatat că solicitarea reclamantului este neîntemeiată având în vedere şi faptul că în ceea ce priveşte zilele de concediu de odihnă rămase neefectuate aferente anului şcolar 2010/2011, acestea pot fi efectuate în anul şcolar următor, respectiv 2011/2012, în art.267 din Legea nr. 1/2011 fiind prevăzut chiar dreptul salariatului de a efectua concediul de odihnă restant în vacanţele anului şcolar următor.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.P.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea, în condiţiile în care probele administrate în cauză dovedesc temeinicia acesteia. Se precizează că instanţa de fond nu a avut în vedere că la dosarul cauzei chiar intimata pârâtă a comunicat prin adresa 859/28.02.2012 faptul că datorită reparaţiilor ce s-au executat la imobilele în care funcţiona şcoala, eliberării de documente şcolare, susţinerii evaluării naţionale a corigenţelor şi a altor activităţi, acesta nu a efectuat concediul de odihnă integral recunoscând astfel imposibilitatea efectuării şi naşterea dreptului la compensarea în bani a acestuia.

Instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ, în opinia recurentului, iar imposibilitatea efectuării concediului de odihnă din motive obiective era suficientă pentru a opera excepţia de la regula art. 149 Codul muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.146 alin.4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Prin urmare, condiţia impusă de textul de lege pentru compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este aceea a încetării contractului individual de muncă a salariatului. Aceasta este unica situaţie în care salariatul poate solicita compensarea în bani a unui concediu de odihnă neefectuat.

Recurentul reclamant nu a depus nici o dovadă în sensul că s-ar afla în această situaţie, respectiv că i-a încetat contractul individual de muncă la unitatea şcolară intimată .

Prevederile art. 146 alin.1 Codul muncii referitoare la efectuarea în natură a concediului de odihnă nu poate fi interpretată în sensul că salariatul poate solicita compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, în situaţia în care, din motive obiective acesta nu poate fi efectuat. Aceasta deoarece dispoziţiile art.146 alin. 4 Codul muncii sunt imperative şi de strictă interpretare, sintagma „este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă " nu poate lăsa loc unei alte interpretări.

Există posibilitatea efectuării concediului în anul următor potrivit prevederilor art.146 alin.2 şi de asemenea, prevederile art. 151 alin.1 şi 2 Codul muncii prevăd posibilitatea întreruperii concediului de odihnă, la cererea salariatului pentru motive obiective, angajatorul putând rechema salariatul din concediu de odihnă pentru interese urgente şi care impun prezenţa acestuia la locul de muncă. De asemenea, prevederile art.267 alin.3 din legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt în sensul că neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor.

Recurentul nu a depus dovezi din care să rezulte că a încercat să îşi efectueze în natură concediul de odihnă în anul calendaristic următor, ori că a fost nevoit să şi-l întrerupă, ci a solicitat direct compensarea în bani a acestuia. Curtea constată că există dovezi în sensul că recurentul reclamant, ca director coordonator a participat la diverse activităţi ce au necesitat prezenţa sa la serviciu, dar în condiţiile în care nu i-a încetat contractul individual de muncă, acesta nu poate solicita compensarea în bani, conform prevederilor art. 146 alin. 4 Codul muncii.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse şi în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat. (Decizia civilă nr. 9092/27.09.2012 -Secţia I civilă, rezumat judecător Cristina Raicea)