Transfer de intreprindere, desfiintarea efectiva a postului.

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1141

Ședința publică de la 17 Aprilie 2019

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C_______ Ț_____

Judecător L_______ L_____ B____

Grefier A______ M____ C_____

x.x.x.

Pe rol judecarea apelu lui declarat de apelanta pârâtă J C_______ E&P S_______ S.R.L., cu sediul î n localitatea Brazii de Su s, c omuna Brazi, __________________________, județul Prahova, înregistrată registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, C . U . I . RO xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1181/07.12.2018 în contradictoriu cu intimatul reclamant Z_____ I__, cu C . N . P . xxxxxxx xxxxxx , domicili at în ______________________________________. 283, jud ețul Gorj , având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal au răspuns avocat Eduar d C_____, pentru apelanta pârâtă J C_______ E&P S_______ S.R.L. și intimatul recla mant Z_____ I__ rep rezentat de avocat C_____ M______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, s-a formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinare, apelanta pârâtă a depus practică judiciară, după care;

Apărătorul intimatului reclamant a precizat că după pronunțarea hotărârii instanței de fond în unitatea apelantă s-au făcut angajări noi , pe același post , prin întâmpinare fiind nominalizate o parte din acele persoane, , au fost achiziționate și alte utilaje identice cu cel pe care și-a desfășurat activitatea intimatul.

A solicitat efectuarea unei adrese către intimată pentru a verifica dacă a fost o desființare serioasă și efectivă a postului ocupat de intimat.

Apărătorul apelantei pârâte apreciază că nu este utilă această probă , la dosar existând organigrama anterioară și posterioară deciziei de reorganizare din care rezultă clar că posturile au fost desființate.

Apărătorul intimatului reclamant a precizat că această situație a intervenit după pronunțarea hotărârii instanței de fond , înscrisurile existente la dosar raportându-se strict la momentul emiterii decizie de concediere.

Curtea a respins ca nefiind utilă cauzei solicitarea intimatului reclamant cu privire la aspectele menționate, respecti v efectuarea unor angajări noi s i achiziționarea de noi utilaje , apreciind că probatoriul administrat la acest moment este suficient.

Instanța având în veder e că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul asupra apelului de față.

Avocat Eduar C_____, pentru apelanta pârâtă J C_______ E&P S_______ S.R.L., a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea contestației și a cererii precizatoare astfel cum au fost formulate.

A criticat sentința sub aspectul legalității, considerând că instanța de fond , în momentul pronunțării hotărârii a încălcat principiul contradictorialității și a limitat dreptul la apărare, precizând că motivarea sentinței se bazează pe dispozițiile legale de fapt și de drept cu privire la transferul de întreprindere, aspect ce nu a fost pus în discuția părților. S-a arătat că reclamantul nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cererea precizatoare formulată ulterior nu au fost aduse astfel de critici deciziei de concediere.

Apărătorul apelantei pârâte a susținut că instanța nu este limitată la temeiurile de fapt și de drept precizate de către reclamant în cererea de chemare în judecată sau în cererea precizatoare , dar pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare , instanța avea obligația să pună în discuția părților temeiurile de drept care puteau fi luate în considerare în momentul în care s-a pronunțat sentința, ceea ce nu s-a întâmplat, aspectele de transfer de întreprindere au fost precizate de instanța de fond direct în motivarea sentinței, fapt care duce la o îngrădire clară a dreptului la apărare a societății pârâte, întrucât nu s-au putut formula apărări cu privire la aceste aspecte ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de fond.

Pe fondul cauzei , s-a arătat că au fost respectate dispozițiile art. 65 și următoarele din Codul Muncii , există o notă de fundamentare a managerului logistic de la punctul Brădești în care se menționează că pentru eficientizarea c osturilor se impune o restructurare a posturilor, aspect care s-a și întâmplat, administratorii au emis decizii de reorganizare, s-au desființat posturile, iar ulterior acestor desființări, au fost închiriate către ATM Construct SA utilajele, ceea ce rezultă cu claritate din conținutul contractului de închiriere depus la instanța de fond, înscris ce nu a fost avut în vedere la momentul pronunțării sentinței.

Cu privire la eficientizare , s-a susținut că există o cauză reală de desființare a posturilor: s-au micșorat costurile, prin închirierea utilajelor pârâta a obținut venituri, facturându-se către ATM Construct SA în baza contractului de închiriere , a existat o detașare temporară a angajaților pârâtei către ATM Construct SA pentru aceste utilaje, ulterior această societate nu a dorit să dispună angajarea acestora și pe cale de consecință , utilajele fiind închiriate , nu mai existau în utilizarea pârâtei s-a dispus reorganizarea și restructurarea posturilor.

Apărătorul apelantei pârâte a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată , rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.

Avocat C_____ M______, pentru intimatul reclamant Z_____ I__, , a solicitat , în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat , depunând chitanță în acest sens.

Cu privire la critica de nelega litate susținută de apelantă, a precizat că instanța de fond a analizat dacă au fost respectate exigențele art. 65 din Codul Muncii, făcând acest lucru și prin raportare la prevederile art. 173 din Cod ul Muncii. Faptul că instanța a analizat mai multe temeiuri de drept aceasta nu înseamnă că a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei, atâta timp cât aceasta beneficia de garanții egale cu cele ale intimatului: s-au formulat probe, s-au formulat în scr is apărările, nefiind încălcat în niciun fel dreptul la apărare al pârâtei pentru interpretarea dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii. Faptul că s-a făcut trimitere și la un alt temei de drept nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.

Pe fondul cauzei se pune problema dacă este vorba într-adevăr despre o concediere efectivă , reală și serioasă.

Apărătorul intimatului reclamant a precizat că pentru o perioadă scurtă de timp reclamantul a fost detașat la ATM Construct SA către care se susține că a fost externalizat serviciul. Prin raportare la dispozițiile art. 173 alin. 3 din Codul Muncii , acest lucru nu constituie un motiv de concediere al salariaților. A precizat că prin proba testimonială s-a demonstrat că nu există o restructurare a activității, pentru că societatea apelantă are nevoie de aceste servicii, de aceste posturi de șofer și de utilaje în desfășurarea activității, raportat la obiectul de activitate al societății. Practic, volumul de activitate nu s-a diminuat , nu se justifică această externalizare și concedierea.

S-a susținut că aceeași salariați au fost preluați de la OMW Petrom de o societate care are același acționariat , au fost disponibilizați, au beneficiat de plăți compensatorii. Societatea ATM Construct SA desfășoară aceeași activitate , are același volum de muncă, iar contractele în derulare le are cu OMW Petrom. Există o colaborare, există o identitate în ceea ce privește salariații cât și aceeași activitate , precum și în ceea ce privește obiectul de activitate al acestei societăți. Practic, salariații sunt preluați din OMW Petrom , în primă fază le sunt menținute salariile și apoi sunt concediați. Ca tare , nu este vorba de o concediere efectivă care se impune datorită nevoii economice.

C U R T E A

Asupra apelului civil de față.

Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.1181 de la 07.12.2018 a admis în parte contestația, ulterior completată, formulată de reclamantul Z_____ I__, cu C . N . P . xxxxxxxxxxxxx , domicili at în comuna Bustuchin, ____________________. 283, jud ețul Gorj , în contradictoriu cu pârâta J C_______ E&P S_______ S.R.L., cu sediul î n localitatea Brazii de Sus, c omuna Brazi, __________________________, județul Prahova, înregistrată registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, C . U . I . RO xxxxxxxx, cu sediul pro cesual ales î n municipiul București , _________________________. 21, sector 1 , la avocat A______ S____ .

A anulat decizia de concediere nr. 179/26.06.2018, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior emiterii deciziei sus menționate.

A obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii până la data reintegrării efective.

A admis excepția de inadmisibilitate a contestației cu privire la notificarea de preaviz nr. 3411/22.03.2018, invocată de pârâtă.

A respins contestația, în ceea ce privește notificarea de preaviz nr. 3411/22.03.2018, ca inadmisibilă.

A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând mai întâi excepția de inadmisibilitate a contestației cu privire la notificarea de preaviz nr. 3411/22.03.201 8, invocată de pârâtă, instant a a ret in ut :

Potrivit prevederilor art. 29 din Codul de procedură civilă, acțiunea este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una din părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces.

Conform prevederilor art. 1164 din Codul civil, obligația este o legătură de drept , în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată. La art. 1165 din Codul civil se prevede că obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.

În materia dreptului muncii, drepturile și obligațiile ce izvorăsc din încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă sunt reglementate de Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul muncii, care se aplică domeniului raporturilor de muncă, în măsura în care prin legi speciale nu sunt prevăzute dispoziții derogatorii(art.1).

În speță, reclamantul a contestat notificarea de preaviz nr.3411/22.03.2018, cu privire la concedierea sa pe motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii.

Totodată, reclamantului i s-a adus la cunoștință că va înceta contractul individual de muncă după expirarea perioadei de preaviz de 20 zile lucrătoare de la data comunicării și luării la cunoștință a notificării de preaviz, urmând să-i fie comunicată decizia de concediere la data expirării perioadei de preaviz.

Instanța a rețin ut că, potrivit prevederilor art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere se comunică în scris salariatului , iar la art. 77 din Codul muncii se prevede că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Acordarea preavizului înainte de concediere este reglementat ca un drept în favoarea salariatului (art. 75 din Codul muncii), respectiv ca o măsură de protecție, angajatorul fiind obligat să menționeze în decizia de concediere durata preavizului, conform art. 76 din Codul muncii.

Așa cum s-a reținut prin decizia în interesul legii nr.8 /2014, pronunțată de I.C.C.J., „pe durata preavizului drepturile si obligațiile părților din contractul individual de muncă rămân neschimbate, în sensul ca angajatul este obligat în continuare să presteze munca, nu îi sunt atinse drepturile salariale, beneficiind și de celelalte drepturi bănești cuvenite pentru munca prestată si de orice alte avantaje care decurg din contractul de muncă” .

De asemenea, Înalta Curte de Justiție și Casație a arătat că „preavizul nu determină, în sine, încetarea contractului de muncă, ceea ce constituie și justificarea opiniei din doctrină si jurisprudență, unanim acceptată, în sensul că preavizul nu reprezintă o decizie de concediere și, ca urmare, nu poate forma obiect al contestației în justiție, independent de emiterea ace stei decizii”.

Așadar, în speță, înștiințarea de preaviz nr.3411/22.03.2018 , comunicată reclamantului , nu produce efecte juridice prin ea însăși, respectiv nu generează prin ea însăși drepturi și obligații pentru părțile din contractul individual de muncă, nu determină modificarea sau încetarea contractului individual de muncă , ci are doar rolul de informare a salariatului cu privire la acordarea preavizului înainte de concediere și cu privire la durata preavizului.

Conform dispozițiilor legale menționate ( art. 77 din Codul muncii), actul care produce efecte juridice este decizia de concediere, decizie care poate fi contestată în conformitate cu prevederile art.268 alin.1 lit. a din Codul muncii și art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011 .

Prin urmare, instanța a rețin ut că este incidentă în cauză excepția de inadmisibilitate a contestației, invocată de pârâtă, cu privire la notificarea de preaviz nr. 3411/22.03.2018 și urmează să admită această excepție.

Analizând fond ul cauzei cu privire la decizia de c oncediere nr. 179/26.06.2018 , în raport de probatoriul administrat și dispozi țiile legale aplicabile, instant a a ret in ut :

Reclamantul Z_____ I__ a fost angajat în cadrul societății pârâte J C_______ E&P S_______ S.R.L., Punctul de lucru Brătești, în funcția de șofer automacaragiu, iar prin decizia nr. 179/26.06.2018 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.71/15.12.2011 începând cu data de 26.06.2018, în temeiul art.65 din Codul muncii republicat.

În conformitate cu prevederile art. 76 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul muncii:

„Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea ;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.”

În speță, în decizia de conce diere a reclamantului (filele 58 - 59 din dosar) s-a arătat că măsura de concediere a fost dispusă ca urmare a desființării postului ocupat de salariat, fiind menționate și motivele de fapt care au determinat concedierea .

De asemenea, s-a menționat faptul că salariatului i s-a acordat preaviz în perioada 29.05.xxxxxxxxxxxxx18, conform notificării de preaviz nr.3411/22 .03.2018.

Prin urmare, instanța reține că decizia de concediere contestată de reclamant cuprinde elementele prevăzute de dispozițiile legale menționate.

În ceea ce privește temeinicia măsurii de concediere, instanța constată:

În conformitate cu art. 65 din Codul muncii:

,,(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.

Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când postul este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului și implică, cu necesitate, caracterul definitiv al suprimării.

În speță, conform organigramei din data de 21.11.2017(fila 32 din dosar), la Punctul de lucru Brădești existau 3 posturi de șofer automacaragiu, ocupate de către salariații Z_____ I__, S____ Ș_____ și F___ I__, precum și 1 post de șofer autocamion, ocupat de către salariatul Goghez N______.

Prin adresa din data de 22.02.2018(fila 31 din dosar), managerul logistic Pru teanu L________ a solicitat disponibilizarea a 3 dintre șoferii de la Punctul de lucru Brădești, respectiv Z_____ I__, S____ Ș_____ și F___ I__, ca urmare a reducerii/externalizării activității de transport, a faptului că există un număr de 4 șoferi, iar societatea deține o singură mașină la Punctul de lucru Brădești pe proiectul CDI, numărul de șoferi nefiind justificat economic pentru numărul de mașini aflate în flota societății la acest punct de lucru.

Având în vedere raportul întocmit în data de 22.02.2018 de către managerul logistic P_______ L________ , prin decizia din data de 06.03.2018, a administratorilor societății pârâte J C_______ E&P S_______ S.R.L. (filele 29 și 30 din dosar) s-a hotărât reorganizarea societății din cadrul Punctului de lucru Brădești, în vederea eficientizării și optim iz ării acesteia, precum și în vederea reducerii cheltuielilor, respectiv a asigurării targetului de profitabilitate. De asemenea, s-a hotărât desființarea a 3 posturi de șofer automacaragiu din cadrul Punctului de lucru Brădești și aprobarea noilor organigrame aferente punctelor de lucru ale societății.

În organigrama din data de 06.03.2018(fila 33 din dosar), la Punctul de lucru Brădești figurează un singur post de șofer, respectiv postul de șofer autocamion, ocupat de către salariatul Goghez N______.

Conform declarațiilor martorilor, înainte de concediere, reclamantul lucra pe utilajul menționat, ca șofer, însă ceilalți 3 șoferi îndeplineau alte sarcini, respectiv deservenți, încărcători-descărcători.

În perioada anterioară concedierii reclamantul a fost detașat la subcontractorul A.T.M. Construct S.A., către care a fost externalizată activitatea de transport din cadrul proiectului P.Y.S., conform contractului cadru pentru servicii de transport material tabular încheiat la data de 01.06.2016(nr. xxxxxxxx ATM-JCE) între societatea pârâtă J C_______ E&P S_______ S.R.L., în calitate de beneficiar și A.T.M. Construct S.A., în calitate de subcontractor(filele 139-169 din dosar).

Conform contractului de închiriere nr.xxxxxxxxxATM-JCE(filele 170-180 din dosar) , societatea pârâtă J C_______ E&P S_______ S.R.L., în calitate de locator, a închiriat locatarului S.C. A.T.M. Construct S.A. vehiculele descrise în anexa 1 la contract(fila 131), între care și autocamionul XXXXXX, pe care a lucrat reclamantul.

Pentru detașarea reclamantului au fost emise deciziile de detașare nr. 183/24.07.2017 și nr.17/25.01.2018, urmare a acordului de detașare nr.4/24.07.2017, încheiat între societatea pârâtă J C_______ E&P S_______ S.R.L. și S.C. A.T.M. S.A. Construct și a actului adițional de prelungire a acestuia, perioada de detașare expirând la data de 30.04.2018, inclusiv.

Deși a fost detașat la S.C. A.T .M. S.A. Construct, reclamantul a lucrat pe același autocamion.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, utilajul pe care lucra reclamantul, respectiv autocamionul XXXXXX, marca M__, dotat cu macara HIAB, a funcționat și după concedierea reclamantului la Punctul de lucru Brădești, fiind utilizat și în prezent pentru aceleași activități.

Instanța a constatat că, deși, conform organigramei societății pârâte din data de 06.03.2018, au fost suprimate 3 posturi de șofer automacaragiu din cadrul Punctului de lucru Brădești, autocamionul XXXXXX, marca M__, dotat cu macara HIAB, pe care doar reclamantul a lucrat ca șofer înainte de concediere(ceilalți șoferi îndeplinind alte sarcini) a continua să funcționeze la același punct de lucru, fiind utilizat pentru aceleași activități.

Prin urmare, instanța a constat at că în realitate locul de muncă al reclamantului nu a fost efectiv desființat.

Mai mult, conform deciziei de concediere a reclamantului, ca motiv de concediere, s-a avut în vedere și schimbarea modului de organizare internă a activității și în principal modificarea echipei Punctului de lucru Brădești, ca urmare a reducerii/externalizării activității de transport din acest punct de lucru.

Așadar, în cauza de față ne aflăm în situația unui transfer de întreprindere.

La art. 173 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul muncii , se prevede că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, iar la art. 173 alin. 2 se precizează că drepturile și obligațiile cedentului, ce decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Conform prevederilor alineatului 3 al aceluiași articol, transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent și nici de către cesionar.

Prin Legea nr. 67 /2006 s-a transpus în dreptul intern Directiva Consiliului 2001/23/CE , privind apropierea legislației statelor membre relative la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferurilor întreprinderilor, stabilimentelor sau părților din întreprinderi s au stabilimente.

Cesiunea, ca modalitate de transfer a unei întreprinderii, nu poate fi interpretată restrictiv sau limitată la contractele de cesiune acțiuni sau părți sociale.

Ca atare, nu are importanță tipologia acordului sau măsurii prin care se realizează transferul, intrând în sfera cesiunii transferul (vânzarea) de active, transferul fondului de comerț sau transferul de activitate, precum și uzufructul sau închirierea unei întreprinderi , ori a unei părți din întreprindere .

Prin urmare, instanța a reținut că reclamantul a fost concediat ca urmare a externalizării activității de transport din cadrul proiectului P.Y.S., conform contractului cadru pentru servicii de transport material tabular încheiat la data de 01.06.2016(nr. xxxxxxxx ATM-JCE), către A.T.M. Construct S.A. și a închirierii către aceeași societate, conform contractului de închiriere nr.xxxxxxxxxATM-JCE, a vehiculelor proprietatea societății pârâte J C_______ E&P S_______ S.R.L., vehicule descrise în anexa 1 la contract, între care și autoc amionul XXXXXX, pe care a lucrat reclamantul.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din răspunsurile pârâtei la interogatoriu, în prezent nu mai sunt angajații pârâtei niciunul dintre cei 4 șoferi de la Punctul de lucru Brădești, iar pe autocamionul pe care a lucrat reclamantul după concedierea reclamantului au continuat să lucreze alți salariați ai A.T.M. Construct S.A.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauza de față ne aflăm în situația unui transfer de întreprindere, iar, potrivit prevederilor art. 173 alin. 3 din Codul muncii, transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent și nici de către cesionar.

Față de considerentele expuse, instanța a constat at că la emiterea deciziei de concediere a reclamantului nu au fost respectate prevederile art. 65 și art. 173 alin. 3 din Legea nr.53/2003, republicat ă, cu modificările și completările ulterioare, privind Co dul muncii .

În conformitate cu prevederile art. 80 din Legea nr.53/2003, republicat ă, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul muncii :

„ (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.

(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. ”

În temeiul dispozitiilor susmentionatei instanța a dispus anularea deciziei de concediere nr. 179/26.06.2018, a obliga t pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut ante rior emiterii acestei decizii s i să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii până la data reintegrării efective.

De asemenea, raportat la pretențiile admise, în baza art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a f ost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei (parte din totalul onorariului de avocat de 1700 lei).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta J.C_______ E @P S_______ SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate.

În motivarea apelului a arătat că instanța de judecata, in momentul pronunțării Sentinței civile apelate, a depășit limitele investirii și obiectul cererii de chemare î n judecata care era supus analizei. Instanța de fond a analizat cauza supusa judecații din viziunea unui transfer de întreprindere deși acest aspect nu a fost invocat de reclamant in toata etapa de judec ata a fondului.

In conformitate cu dispozițiile art. 194 lit . C Cod procedura Civila reclamantul are obligația de a indica obiectul cererii de chemare in judecata. Acest aspect fixează limitele cadrului procesual in care se va desfășura judecata.

De asemen ea, în conformitate cu dispozițiile art. 194 lit. D Cod Procedura Civila reclamantul are obligația de a arata motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea. Motivele de drept constituie temeiul Juridic al cererii, cauza cererii de chemare in judecata este fundamentul raportului juridic dedus judecații.

Solicită să se observe faptul ca legiuitorul a consacrat prin dispozițiile art. 22 Cod procedura Civila posibilitatea ca încadrarea în temeiurile juridice o poate face judecătorul care soluționează litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile.

Totuși, atunci când reclamantul este asistat de avocat si acesta indica un anumit temei juridic al cererii, instanța de judecata nu va putea schimba pentru ca, in caz contrar, nesocotește principiul fundamental al disponibilității.

Este adevărat ca legiuitorul conferă posibilitatea judecătorului de a nu fi ținut de temeiul juridic al cererii de chemare in j udecata, ci îl poate schimba, după ce in respectarea principiilor contradictoria lității si al dreptului la apărare, a pus în discuția pă rților noua cauza. Consider ă ca in prezenta situație de fapt, instanța de fond nu a respectat principiile contradictorialității si al dreptului la apărare deoarece nu a fost pusa in discuția p ă r ț ilor o eventua la analiza din perspectiva transferului de întreprindere.

Arată că în prezenta speța reclamantul a fost asistat de avocat in mod constant, atât la redactarea cererii de chemare in judecata cat si in fata instanței de fond. In toata aceasta etapa motivele de nelegalitate invocate de către reclamant nu sunt reprezentate de existenta unui transfer de întreprindere . Acest motiv de nelegalitate a fost reținut de către instanța de judecata direct în motivarea sentinței civile fără a fi pus in discuția pârtilor. In aceste condiții societății i-a fost încălcat in mod direct dreptul la apărare deoarece nu a existat posibilitatea, nici măcar ipotetica, de a formula apărări si de a administra probatoriu sub aspectul unui eventual transfer de proprietate.

Deși dreptul la apărare este garantat de dispozițiile art. 24 din Constituția României, de dispozițiile art. 13 din Codul de Procedura Civila, de dispozițiile art. 15 din Legea nr . 304/2004 privind organizarea j udiciara, cat si prin multe alte dispozițiile legale acc esorii, instanța de judecata a î ngrăd i t si limitat dreptul la apărare al societăți prin faptul ca a admis contestația î n baza unei motivări care este fundamentat ă pe un temei juridic care nu a fost supus contradictor ialității pă r ț ilor.

Sub marginala "Contradictorialitatea", conform art. 14 din Codul de Procedura Civila, flecarei părți trebuie sa i se ofere posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de Instanța din oficiu, in scopul aflării adevărului si pronunțării unei hotărâri legale si temeinice. Legiuitorul a considerat ca părțile pentru a putea, in mod real, iar nu formal, sa pună concluzii asupra aspectelor invocate de i nstanța din oficiu, aceasta din urma trebuie sa argumenteze si sa motiveze problem ele puse in dezbatere din proprie i nițiativa. Acest aspect a fost omis de către instanța de fond deoarece p ă r ț ilor nu l i s-au pus in discuție motivele ș i argumen tele care ar fi putut fi luate î n considerare sub aspectul transferului de întreprindere.

2. Consideră ca instanța de fond a făcut o aplicare greșita a legii, considerentele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate nefiind legale si temeinice.

 

Cauza este serioasa atunci când se impune din necesitați evidente privind îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea. Desființarea este efectiva, atunci când locul de munca a fost suprimat din structura angajatorului si reala, daca are un caracter obiectiv si este determinata de dificultățile economice.

Solicită să se observe faptul ca textul art. 65 din Codul muncii nu presupune cu necesitate existenta unei situații economice precare a angajatorului, ci privește orice modificare a schemei de personal in scopul eficientizării activității. Aceste condiții sunt îndeplinite in prezenta cauza.

Desființarea postului ocupat de salariat a fost urmarea deciziei societății de reorganizare și eficientizare a activității prin reducerea cheltuielilor operaționale pe fondul adresei de Informare formulata de Manager-ul logistic, domnul L________ P_______, si dispusa prin Decizia de Concediere nr. 167 din data de 20.06.2018, comunicata de Biroul Executorului Judecătoresc P____ A________ la data de 02.07,2018. In mod firesc, ca o consecința a deciziei de reorganizare a activității societății din cadrul punctului de lucru, s-a decis si desființarea un ui număr total de 3 posturi de ș ofer automacaragiu iar cei de-al patrulea șofer si-a prezentat demisia- astfel cum r ezulta din înscrisurile depuse î n dovedirea susținerilor la termenul din data de 12.11.2018.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese, f ă r ă drept de tăgada, faptul ca postul ocupat de contestatar a fost desfii nțat efectiv, acesta nemaiexistâ nd in organigrama societății ( a se vedea organigramele anterioare reorganizării si cele ulterioare reorganizării societății).

Ca atare, desființarea a avut un caracter obiectiv, fiind impusa de rațiuni de eficientizare a întregii activ ități de la punctul de lucru Brădești si a avut o cauza serioasa, reducerea cheltuielilor, prin diminuarea si raționalizarea activității. Este logic si legal ca printre masurile pe care angajatorul are dreptul sa le ia in astfel de situații sa se afle si aceea de desființare a unor posturi, ca in situația dedusa judecații.

In prezenta situație de fapt, nu a avut loc un transfe r de întreprindere, astfel cum î n mod eronat a reținut instanța de fond, întrucât detașarea unui angajat p e o perioada determinata ( î ntre subscrisa societate si ATM Construct SA) nu poate fi asimilata unui transfer de î ntreprindere, în condițiile art. 1 din Legea nr. 67 / 2006 privind protecția drepturilor salariatului. Transferul de întreprindere se efectuează prin proce dura de cesiune de acțiuni si pă r ț i sociale sau fuziune î ntre î ntreprinderi.

In prezenta situație de fapt motivele care au determinat concedierea au venit ca urmare a modificării situației financiare a societății, având la baza externalizarea serviciului de transport si servicii conexe dovada in acest sens fiind: contractul de înch i r i ere vehicule. Act Adițional la Contractul de î nchiriere vehicule, Contractul Cadru pentru Transportul Material Tubular, Act adițional la Contractul Cadru pentru Transportul Material Tubular (înscrisuri depuse la dosarul cauzei la termenul de judecata din data de 12.11.2018).

Aspectul esențial pe care instanța de fond nu l-a avut in vedere in momentul pronunțării Sentinței Civile este reprezentat de faptul ca relația contractuala dintre societate și societatea ATM Construct SA es te guvernata de un contract de î nchiriere vehicule. In baza contractului de închiriere societate a produce profit, neex i stând sub nic i o fo rma o activitate care ar putea i ntra sub sfera cesiunii transferului de active.

Chiar daca instanța de fond a apreciat ca modalitatea de transfer a unei întreprinderi nu poate fi interpretata restrictiv sau limitata la contractele de cesiune acțiuni sau p ă r ț i sociale, actuala interpretare a unui contract de î nchiriere de bunuri ca fiind o cesiune In sensul transferului de întreprindere reprezintă o adăugare la lege [1] . Sub nicio forma relația contractuala, astfel cum rezulta din contractul de Închiriere, nu poate fi Interpretata ca fiind una dintre cedent si cesionar, astfel cum se de finește in Directiva nr. 77/187.

Pe fondul cauzei:

Precizări cu privire la respectarea proceduri de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului:

1. Nota de fundamentare

La data de 22.02.2018 domnul L________ P_______, in calitate de Logistic Manager, a formulat o adresa de informare cu privire la situația creata la punctul de lucru Br ă de ș ti cu privire la activitatea de transport.

Astfel, a fost formulata solicitare de disponibilizare a 3 dintre șoferi pentru următoarele motive: reducerii / externalizării activității de transport din punctul de lucru Bradesti ; numărul de șoferi existent la acel moment in cadrul punctului de lucru Bradesti fiind de 4 ; compania deține doar o singura mașina la punctul de lucru Bradesti, pe proiectul CD I; numărul de șoferi existenți ( 4) nu se justifica economic pentru numărul de mașini aflate in flota subscrisei societăți la punctul de lucru Bradesti.

2. Decizia Administratorilor

Având in vedere raportul emis la data de 22.02.2018 de către domnul L________ P_______ administratorii subscrisei societăți au emis Decizia Administratorilor din data de 06.03.2018 prin care au hotărât următoarele:

- reorganizarea activității subscrisei societăți din cadrul punctului de lucru Bradesti in vederea efi cienti zării si optimizării acesteia, precum si a reducerii cheltuielilor, respectiv asigurării target -ului de profitabilitate.

In mod firesc, ca o consecința a deciziei de reorganizare a activității societății din cadrul punctului de lucru s-a decis si desființarea unui număr total de 3 posturi de Șofer automacaragiu i ar cel de-al patrulea șofer si-a prezentat demisia- astfel cum rezulta din înscrisurile depuse in dovedirea susținerilor la termenul din data de 12.11.2018.

3.Reoganizarea interna a societății

După cum se poate observa, societate a a aprobat si noile organigrame aferente punctului de lucru de la Bradesti in concordanta cu Decizia Administratorilor dovada in acest sens fiind Organigrama Anterioara Deciziei- 21.11.2017 si Organigrama Ulterioara Deciziei 06.03.2018.

4. Notificarea de preaviz

Ca urmare a deciziei administratorilor societate a a emis Notificarea de Preaviz cu privire la contractul individual de Munca înregistrat sub numărul 71/15.12.2011 in Registrul Electronic de Evidenta a Salariaților.

După împlinirea termenului de preaviz prevăzut de dispozițiile art. 75 alin. 3 Cod ul Muncii a fost emisă Decizia de Concediere nr. 179 din data de 26.06.2018 {Anexa 1), comunicata de Biroul Executorului Judecătoresc P____ A________ la data de 02.07.2018 (Anexa2)

Solicită să se observ e că întreaga procedur ă de concediere a domnului Z_____ a respectat prevederile legale aflate în vigoare.

Astfel , literatura si practica de specialitate a statuat că reorganizarea activității angajatorului reprezintă o premisă a concedierii când motivul concedierii este determinat de cauze obiective, consecința unei organizări a societății care impun desființarea unui ( unor) loc (locuri de muncă).

De asemenea, solicită să se observe că au fost respectate dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii care dispun, în mod imperativ, că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

S-a statuat că desființarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organizarea acestuia, ori în statul defuncții. [2] Când locul de munco este suprimat din schema organizatorică rezultă fără niciun dubiu desființarea lui.

5. Cauza reala si serioasa

Î n ceea ce privește cauza reală și serioasă, în urma analizei de activitate a Manager-ului Logistic P_______ L________, s-a constatat că pentru optimizarea și eficientizarea activității de transport la punctul de lucru Brădești este utilă și necesară reducerea numărului de șoferi automaca răgii.

Motivele care au determinat concedierea sunt reale și au venit ca urmare a modificării situației financiare a societății, având la baza external i zarea serviciului de transport si servicii conexe dovada in acest sens fiind: contractul de închiriere vehicule, Act Adițional la Contractul de închiriere vehicule, Contractul Cadru pentru Transportul Materia) Tubular, Act adițional la Contractul Cadru pentru Transportul Material Tubular ( înscrisuri depuse la dosarul cauzei la termenul de Judecata din data de 12.11.2018).

Exercitându- și prerogativa organizatorica, angajatorul este singurul in măsura sa stabilească structura unității sale, organizarea acesteia, numărul si denumirea locurilor de munca, relațiile de colaborare si regulile de desfășurare a activității sale. In conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 scopul înființării unei societăți cu răspundere limitata este reprezentat de profit.

Utilitatea sau oportunitatea măsurii externalizării ră mâne exclusiv la aprecierea angajatorului, a concepției sale de organizare, a viziunii sale manageriale pe care instanța nu o poate cenzura pentru a decide in locul angajatorului ca fata de profitul ce s-ar obține, cheltuielile efectuare or costurile scutite, se impunea menținerea vechii organizări.

In doctrină și jurisprudență s-a subliniat î n mod constant ca pentru a retine îndeplinirea condiției impuse de art, 65 alin. 2 din Codul Muncii este suficient ca angajatorul sa urmărească eficientizarea propriei activități in scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotar î asupra modalității în care îș i organizează activitatea.

EXTERNALIZAREA unei activități nu presupune ca in cadrul unității angajatoare sa nu se mai desfășoare activități de genul celor ce intrau in sfera atribuțiilor de serviciu ale salariatului concediat ci implica predarea acestor activități, pe baza de contract fie unei firme specializate, fie unei alte persoane din afara societății în primul rând pentru un cost mai mic.

6. Sarcina Probei