Regulamentul intern este un act normativ cu putere de lege

Deşi prin art.251 alin.1 din Codul muncii nu se prevede obligativitatea efectuării cercetării disciplinare pentru sancţiunea avertismentului, prin art.60 alin. 1 din Regulamentul Intern s-a prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute obligativitatea cercetării prealabile disciplinare pentru aplicarea tuturor sancţiunilor disciplinare, inclusiv a avertismentului.

Prin alin. (2) din acelaşi articol se prevede că în vederea desfăşurării cercetării prealabile disciplinare, angajatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

În convocare trebuie precizat obiectul acesteia pentru ca salariatul să-şi poată exercita dreptul la apărare.

Nerespectarea prevederilor referitoare la procedura cercetării disciplinare atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară.

Art. 242 din Codul muncii

Art. 60 alin.2 din Regulamentul intern

Art.251 alin.1 din Codul muncii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2016, reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâtul [...] anularea deciziei nr. … din data de 10.10.2016 prin care s-a dispus sancţionarea acestuia cu “avertisment scris”, precum ?i obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este angajat al [...] - Constanţa, în funcţia de şef serviciu - expert al [...].

Prin decizia pe care înţelege să o conteste, angajatorul a dispus aplicarea unei sancţiuni prevăzută de Codul muncii, respectiv „avertismentul scris”, pe motiv că reclamantul în data de 15.07.2016, fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat.

În drept, s-au reinut dispoziiile art.52 lit. b), c), f) şi h) capitolul VII - Reguli privind disciplina muncii în instituţie din Regulamentul Intern al [...] Constanţa, care prevăd că:

“În vederea asigurării disciplinei muncii în unitate următoarele fapte constituie abateri disciplinare: b) neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu cuprinse în fişa postului; c) neîndeplinirea dispoziţiilor date de conducerea unităţii sub rezerva legalităţii lor ; f) încălcarea regulilor şi disciplinei în executarea sarcinilor de serviciu; h) neînştiinţarea şefilor privind deficienţele care se manifestă în domeniul de activitate respectiv “ precum şi dispoziţiile art. 57 (1) litera a), ce prevăd: “ Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care angajatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt : a) avertismentul scris ” .

Reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de sancţionare nr. …/10.10.2016, arătând că deşi s-a făcut trimitere la temeiul de drept, în opinia sa nu s-a indicat în concret care anume obligaţii din fişa de post au fost încălcate şi ce dispoziţii şi reguli de disciplină au fost încălcate în concret .

Sub un prim aspect, reclamantul prin cererea de chemare în judecată, a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare nr. …/10.10.2016 prin care a fost sancţionat cu „avertisment scris”, apreciind că aplicarea sanc?iunii s-a făcut cu depăşirea termenului de prescripţie de 30 de zile, în care angajatorul era în drept să emită actul contestat. Astfel, arată că prin nota de informare nr. 8156/15.07.2016 conducerea unităţii a fost informată cu privire la abaterea disciplinară, angajatorul dispunând sancţiunea cu avertisment scris abia la data de 10.10.2016, cu depăşirea termenului de 30 de zile.

Apreciază reclamantul că începând cu data de 15.08.2016, angajatorul a depăşit termenul de 30 de zile de a mai aplica sancţiunea „avertismentului scris”, însă a primit cu data de 16.08.2016 o nouă notă de informare emisă sub nr. 9224/16.08.2016 ce privea aceeaşi faptă numai că de această dată se invocă efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile pentru a se da o tentă de legalitate şi a ocoli astfel efectele prescripţiei tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare care s-au consumat încă de la prima notă de informare emisă sub nr. 8156 din 15.07.2016.

Un al doilea aspect pe care l-a sesizat reclamantul este nerespectarea dispoziţiilor art.251 alin.(2) din Codul muncii respectiv nerespectarea procedurii cercetării prealabile declanşate de angajator, ce prevede că : „În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile , salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul , data , ora şi locul întrevederii .”

Astfel în raport de aceste prevederi şi de convocările emise sub nr. 9731 din 01.09.2016 şi nr.10982 din 04.10.2016, reclamantul invocă neindicarea obiectului convocării acesta fiind precizat de angajator însă la modul general.

Faţă de lipsa precizării obiectului convocării, respectiv a faptei pentru care a fost convocat, în opinia reclamantului este o nerespectare a procedurii cercetării disciplinare prevăzută de Codul muncii, sancţionată cu nulitatea absolută a deciziei.

Potrivit art.252 alin.(2) din Codul muncii pentru ca decizia de sancţionare să nu fie lovită de nulitate absolută, aceasta trebuie să cuprindă, descrierea faptei care a fost calificată ca reprezentând abatere disciplinară, temeiul de drept raportat la faptă şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.

De asemenea reclamantul consideră că prin decizia de sancţionare contestată, nu se face o descriere în mod concret a faptei reţinute în sarcina sa, ci doar o descriere la modul general în care se arată că în data de 15.07.2016, fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat. Mai susţine reclamantul că fapta reţinută în cuprinsul deciziei contestate nu a săvârşit-o, pentru simplu fapt că în data de 15.07.2016 a fost prezent la muncă ?i şi-a realizat sarcinile de serviciu, susţinând cursurile planificate în acea zi conform obligaţiilor cei reveneau prin fişa de post .

În drept, reclamantul a invocat prevederile art.247-252 (răspunderea disciplinară), art.266-275 (jurisdicţia muncii) din Codul muncii.

În apărare, pârâtul [...] ([...] Constanţa) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată.

Cu privire la tardivitatea emiterii deciziei contestate, pârâtul consideră apărările reclamantului nefondate întrucât de la momentul la care angajatorul a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare şi până la momentul emiterii deciziei de sancţionare nu au trecut mai mult de 30 de zile.

În susţinerea afirmaţiilor, pârâtul a arătat că de la data săvârşirii abaterii disciplinare şi până la emiterea deciziei contestate, reclamantul a fost prezent la locul de muncă doar 24 de zile calendaristice, fiind în restul intervalului de timp, fie în concediu de odihnă (24 de zile lucrătoare), fie în concediu medical (23 de zile calendaristice). Asadar, curgerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin.(1) din Codul muncii a fost suspendată pentru motive ce nu pot fi imputabile angajatorului, cercetarea disciplinară prealabilă neputând fi efectuată în lipsa persoanei cercetate. Mai mult decât atât, nicio sanc?iune nu putea fi dispusă în perioada în care salariatul se afla în incapacitate temporară de muncă sau concediu de odihnă.

În ceea ce privesc criticile referitoare la nerespectarea procedurii cercetării prealabile, pârâtul apreciază susţinerile reclamantului ca nefondate întrucât întreaga procedură prealabilă a fost derulată în strictă concordanţă cu dispoziţiile Codului muncii şi Regulamentului intern.

Pe de altă parte, decizia de sancţionare nu poate fi lovită de nulitate absolută, întrucât art.251 alin.(1) din Codul muncii dispune: „sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art.248 alin.(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.„

De asemenea afirmaţiile reclamantului cu privire la nerespectarea cerinţelor legale impuse de prevederile art.252 alin.(2) din Codul muncii cu privire la decizia contestată, sunt nefondate, deoarece există descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, respectiv faptul că în data de 15.07.2016, dl. [...], fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat, au fost precizate prevederile Regulamentului intern încălcate şi ale Codului muncii, precum şi motivele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate respectiv : „ … acesta nu avea dreptul de a modifica ora de începere a cursului la care a fost planificat, fără a avea acordul directorului de studii, şeful său ierarhic. Totodată, există precizat termenul în care sancţiunea poate fi contestată precum şi instanţa competentă.

Cu privire la criticile de netemeinicie ale deciziei contestate, în sensul că reclamantul în data de 15.07.2016 a fost prezent la muncă şi şi-a realizat sarcinile de serviciu, inclusiv susţinerea cursurilor planificate, pârâtul a arătat că sunt nefondate întrucât ce s-a imputat reclamantului a fost modificarea orei de începere a cursului planificat fără a avea acordul şefului său ierarhic, aspect ce de altfel a fost recunoscut ?i de reclamant prin înscrisul înregistrat sub nr.11140/06.10.2016 prin care acesta recunoa?te că …” i-a rugat pe cursanţi în data de 14.07., cei cu care desfăşura cursul de AFF gr.3 din perioada 13.07.-15.07., să se prezinte la curs în data de 15.07. la ora 9,00 şi nu la ora 8,00.”

Prin sentinţa civilă nr. 224 din 7 februarie 2017, Tribunalul Constanţa a respins contestaţia formulată de contestatorul [...] în contradictoriu cu intimata [...] ([...] CONSTANŢA), ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatorul [...] este salariatul pârâtului [...] [...] Constan?a, în func?ia de funcţia de şef serviciu - expert al [...].

La data de 10.10.2016, pârâtul [...] [...] Constan?a a emis decizia de sanc?ionare nr. 146/10.10.2016, prin care a dispus sanc?ionarea contestatorului cu “avertisment scris” în temeiul art 248 alin.1 lit. a) din Codul muncii, pentru încălcarea prevederilor art.52 lit.b), c), f) şi h) capitolul VII Reguli privind disciplina muncii în instituţie din Regulamentul Intern al [...] Constanţa.

Prin decizia nr. …/10.10.2016, pârâtul a aplicat reclamantului sanc?iunea „avertisment scris”, pentru faptul că “în data de 15.07.2016, dl.[...], fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat”.

Tribunalul a constatat că abaterile sanc?ionate de intimat au fost semnalate directorului general [...] Constan?a, de către dl. [...] - director dezvoltare prin adresa înregistrată sub numărul 9224 la data de 16 august 2016.

Prin decizia nr. …/31.08.2016 directorul general [...] Constan?a a dispus constituirea comisiei pentru cercetarea disciplinară prealabilă a faptei săvâr?ite de dl. expert [...] la data de 15.07.2016.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat tardivitatea emiterii deciziei contestate, însă a revenit la termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2017, când a precizat instan?ei prin apărătorul său, că numai insistă în sus?inerea tardivită?ii deciziei contestate.

Procedând la analiza legalită?ii actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant ?i raportat la dispoziţiile art.252 din Codul muncii, care reglementează con?inutul obligatoriu al unei decizii de sanc?ionare, s-a constatat că decizia nr. …/10.10.2016 îndepline?te condi?iile prevăzute de lege.

Potrivit art. 252 alin. (2) din Codul muncii, sub sanc?iunea nulită?ii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condi?iile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sanc?iunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sanc?iunea poate fi contestată; f) instan?a competentă la care sanc?iunea poate fi contestată.

Contrar aprecierii reclamantului, decizia contestată nu este lovită de nulitate absolută pentru lipsa din decizie a men?iunilor prevăzute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii, întrucât în decizie au fost înscrise dispozi?iile legale incidente; în plus, reclamantul a făcut cunoscut comisiei punctul său de vedere, iar aceasta a înlăturat apărarea sa pentru motivele precizate, mai mult reclamantul a adresat contesta?ia sa instan?ei competente conform legii a?a încât nu a suferit nici un prejudiciu nici sub acest aspect.

În con?inutul deciziei contestate se regăsesc men?iunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern în raport de fi?a postului care au fost încălcate de salariat, efectuarea cercetării disciplinare prealabile, chiar dacă nu era obligatorie în cauză, potrivit art.251 alin.(1) din Codul muncii, există precizat termenul în care poate fi contestată decizia ?i instan?a judecătorească la care se contestă.

Critica reclamantului privind faptul că s-a dispus cercetarea nu poate fi re?inută, întrucât acesta a avut astfel posibilitatea de a oferi un punct de vedere în apărarea sa, de?i în conformitate cu dispoziţiile art.251 alin.(1) din Codul muncii, în cazul aplicării sanc?iunii cu “avertisment scris”, nu era obligatorie cercetarea disciplinară prealabilă.

Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instan?a a reţinut dispoziţiile art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sanc?iuni disciplinare salaria?ilor săi ori de câte constată că ace?tia au săvâr?it o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca ?i care constă într-o ac?iune sau inac?iune săvârsită cu vinovătie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozi?iile legale ale conducătorilor ierarhici.

Asadar, încălcarea regulamentului intern şi a fişei postului determină caracterizarea unei fapte ca abatere disciplinară, iar în cauză s-a reţinut existen?a acestei împrejurări întrucât modificarea orei de începere a cursului planificat s-a realizat de către reclamant împreună cu beneficiarii cursului, fără a avea acordul şefului ierarhic, aspect ce de altfel a fost recunoscut ?i de reclamant prin înscrisul înregistrat sub nr.11140/06.10.2016 prin care acesta recunoa?te că …” i-a rugat pe cursanţi în data de 14.07., cei cu care desfăşura cursul de AFF gr.3 din perioada 13.07.-15.07., să se prezinte la curs în data de 15.07. la ora 9,00 şi nu la ora 8,00.”

În cauză, în ceea ce priveste sancsiunea disciplinară aplicată pentru nerespectarea programului orar de desfăsurare a cursurilor conform programei analitice aprobate, se constată că reclamantul avea obligatia cuprinsă în fisa postului, chiar dacă contestă situatia de fapt, apărările sale sunt nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.

În acest sens, instanta a reţinut că prin decizia contestată, angajatorul a respectat cerintele impuse de legislatia muncii, fiind descrisă abaterea disciplinară retinută în sarcina reclamantului, respectiv faptul că, în data de 15.07.2016, dl. [...], fără aprobarea şefului ierarhic, a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat, împrejurare în care au fost încălcate prevederile Regulamentului intern şi ale Codului muncii. Apărările reclamantului, în mod justificat au fost înlăturate cu motivul că „ … acesta nu avea dreptul de a modifica ora de începere a cursului la care a fost planificat, fără a avea acordul directorului de studii, şeful său ierarhic„ aspect recunoscut şi de reclamant prin înscrisul înregistrat sub nr.11140/06.10.2016 prin care recunoa?te că …” i-a rugat pe cursanţi în data de 14.07., cei cu care desfăşura cursul de AFF gr.3 din perioada 13.07.-15.07., să se prezinte la curs în data de 15.07. la ora 9,00 şi nu la ora 8,00.”

De asemenea, instan?a a reţinut că ?i prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul recunoa?te că, în data de 15.07.2016, fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat, însă acesta consideră încălcarea obliga?iei impuse de angajator prin fi?a de post “un fapt pueril nerespectarea orei de începere a cursului” de?i în conformitate cu Regulamentul intern ?i fi?a postului avea obliga?ia respectării programului orar de desfă?urare a cursurilor conform programei analitice aprobate.

Raportat la dispozi?iile legale men?ionate ?i la materialul probator administrat în cauză, instan?a a constatat existen?a faptei re?inute în sarcina reclamantului, respectiv încălcarea obliga?iei de serviciu cuprinsă în fi?a postului, încălcarea dispoziţiilor Regulamentului intern, nerespectare dovedită ?i necontestată, neputând fi considerată un “ fapt pueril”, aşa cum se afirmă în răspunsul la întâmpinare.

Nu pot fi reţinute justificările contestatorului referitoare la necesitatea îndeplinirii urgente a altor atribuţii de serviciu, pe care le consideră mai importante, deoarece ar însemna a se permite oricărui angajat formator să opereze modificări în programarea cursurilor şi să intervină acolo unde fişa postului şi Regulamentul intern nu permit. De menţionat că, dacă se considera supraaglomerat în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor de serviciu, reclamantul avea posibilitatea recunoscută de art. 26 lit. c) din Regulamentul intern de a aduce la cunoştinţa şefului ierarhic „existenţa unor … greutăţi … în desfăşurarea activităţii”.

În cadrul răspunderii disciplinare, gradul de vinovă?ie constituie unul din criteriile folosite pentru aprecierea sanc?iunii ?i pentru individualizarea acesteia.

Pentru a se putea angaja răspunderea disciplinară a angajatului este nevoie ca fapta re?inută drept abatere să fie săvâr?ită cu vinovă?ie. Având în vedere că sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii disciplinare, vinovă?ia în săvâr?irea faptei, în mod corect s-a dispus sanc?ionarea.

În ceea ce prive?te sanc?iunea aplicată, instan?a a reţinut dispoziţiile art.250 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sanc?iunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului s-a făcut în func?ie de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, ?i gradul de vinovă?ie al salariatului. Astfel, s-a constatat că sanc?iunea aplicată este propor?ională cu gravitatea faptei, reclamantului fiindu-i aplicată în mod corect sanc?iunea cea mai u?oară, respectiv “avertisment scris”.

Prin urmare, instanţa a respins contesta?ia, cu consecin?a men?inerii deciziei de sanc?ionare nr. …/10.10.2016, observându-se că dispozi?iile art. 250 din Codul muncii sunt aplicabile în măsura în care se re?ine săvâr?irea unei abateri disciplinare, împrejurare care este dată în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel contestatorul [...], care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Precizează că prima instanţă în mod eronat a reţinut că: ”În conţinutul deciziei contestate se regăsesc men?iunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern în raport de fi?a postului…” atâta timp cât în decizia de sancţionare nu este menţionată nicio normă din fişa de post şi mai mult în fişa de post nu este instituită o astfel de obligaţie pentru a putea califica fapta reţinută drept abatere disciplinară.

Consideră că nu este suficient ca în decizia de sancţionare să se enumere orice norme din regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, pentru ca decizia să fie considerată legală, ci trebuie să existe o legătură între fapta reţinută şi normă încălcată întrucât numai astfel fapta poate fi considerată ca abatere disciplinară.

De asemenea, instanţa de fond a înlăturat în mod nejustificat apărările legate de nulitatea deciziei de sancţionare, în ce priveşte şi încălcarea prevederilor art. 251 alin. 1 din Codul muncii, vizavi de nerespectarea condiţiei imperative de a indica în convocare obiectul cercetării prealabile disciplinare.

La fond a arătat cu referire la convocarea nr. 10982 din 04.10.2016 că aceasta nu conţine obiectul cercetării, respectiv fapta sau faptele ce fac obiectul cercetării, ci este precizat doar „pentru a furniza date în legătură cu sesizarea nr. 9224/16.08.2016” în condiţiile în care sesizarea nr. 9224/16.08.2016 nu a fost comunicată în prealabil şi nici cu ocazia convocării.

Instanţa de fond, a înlăturat criticile reclamantului cu privire la modul de desfăşurare a cercetării prealabile prin lipsa descrierii faptei incriminate în convocare şi din perspectiva că, în cazul aplicării sancţiunii cu „avertisment scris”, nu este obligatorie cercetarea disciplinară.

Or, dacă instanţa de fond a apreciat că în speţă angajatorul nu trebuia să efectueze cercetare disciplinară, rezultă că raportat la data sesizării cu nr. 9224 din 16.08.2016 dacă angajatorul a concretizat deja că fapta constituie o abatere disciplinară, care permite sancţionarea cu „avertisment scris”, ţinând cont de data sesizării din 16.08.2016, angajatorul trebuie să emită decizia de sancţionare în termen de 30 de zile de la sesizarea abaterii, respectiv cel mult la data de 16.09.2016.

Astfel, decizia de sancţionare nr. … din 10.10.2016 este lovită de nulitate, pe de o parte, întrucât a fost în mod tardiv emisă, dacă ne raportăm la motivarea instanţei de fond că în cazul aplicării sancţiunii cu „avertisment scris” nu era obligatorie cercetarea prealabilă disciplinară şi deci instanţa de judecată nu a luat-o în considerare la cercetarea procesului sau pe de altă parte, dacă se ia în calcul cercetarea prealabilă disciplinară la soluţionarea procesului atunci consideră că în speţă s-au încălcat prevederile art. 251 alin.2 din codul muncii, vizavi de nerespectarea condiţiei de a indica în convocare obiectul cercetării prealabile disciplinare.

În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie a deciziei de sancţionare, instanţa de fond a reţinut că: „abaterile disciplinare, respectiv în data de 15.07.2016, fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat”, au fost semnalate directorului general – dl. [...] – [...] Constanţa, de către dl. [...] – director dezvoltare, prin adresa înregistrată sub nr. 9224 la data de 16 august 2016”.

Această obligaţie nu este reglementată de nicio normă, fie din fişa de post, regulamentul intern sau procedură internă.

În primul rând, precizează că, dl. [...] – director dezvoltare – nu este şeful său ierarhic, astfel că acesta nu avea atribuţiuni de control al salariaţilor/experţilor care aparţineau altei direcţii.

Şeful său ierarhic este dl. Filimon Ion – director studii, care în data de 15.07.2016 se afla în concediu medical iar înlocuitorul lui, conform procedurilor interne, este dl. [...] – director general adjunct.

În al doilea rând, intimata pârâtă nu a făcut dovada – ora de începere a cursurilor - că este reglementată ca fiind obligatorie ora 08,00, nefiind stabilit nicăieri acest aspect.

Cu ocazia cercetării prealabile disciplinare a arătat despre suprapunerile atribuţiilor didactice cu cele administrative pe care unitatea le realizează prin lipsa de colaborare dintre direcţii, însă aceste apărări au fost nesocotite.

Datorită suprapunerii programării cursurilor şi cu alte sarcini de serviciu pe care experţii/lectorii le au, au convenit şi anunţat cursanţii în ziua de 14.07.2016 că pentru data de 15.07.2016 cursurile vor începe la orele 09,00. Această posibilitate de a putea modifica orarul cursului fiind în virtutea calităţii de coordonator la cursului de P.S.I. conferită prin Procedura internă P.O.09 – Metodologia de Organizare şi Desfăşurare a Programelor de Pregătire şi Perfecţionare a Personalului din Transporturile navale, respectiv 5.3.3. dar şi 5.3.5. alin.5.

Procedura internă de P.O.09 – prin art.5.3.5. alin.5 permite modificarea orarului în funcţie de nevoile unităţii [...], iar în data de 15.07.2016 prin activitatea unităţii s-a creat o suprapunere de atribuţii care nu se puteau rezolva decât succesiv.

În data de 15.07.2016 reclamantul se afla într-o situaţie determinată de nevoile centrului.

Arată apelantul reclamant că, în calitate de şef serviciu – expert al serviciului – [...], a fost desemnat în mai multe comisii de achiziţii publice, în interesul unităţii, unde există termene legale ce trebuie respectate conform procedurii legale a achiziţiilor publice iar în data de 15.07.2016 a fost implicat într-o asemenea activitate şi care trebuia realizată cu această dată ca termen limită.

Cu alte cuvinte, precizează că îi este recunoscută posibilitatea de a prezenta orarul şi de al modifica în funcţie de nevoile unităţii [...], fără a exista o interdicţie în schimbarea programului sau a fi obligat de a anunţa modificarea orarului, în condiţiile în care cursul se realizează.

Fiind desemnat în mai multe comisii de achiziţii publice, în interesul unităţii, unde există termene legale ce trebuie respectate conform procedurilor legale, în data de 15.07.2016 a trebuit să realizeze sarcinile în calitate de membru în cadrul comisiei de achiziţie publică.

În acest sens, consideră că fapta reţinută nu poate constitui abatere disciplinară sau că a săvârşit cu vinovăţie fapta reţinută drept abatere disciplinară, nefiind îndeplinite elementele răspunderii disciplinare aşa cum sunt enumerate de art.247 alin.2 din Codul muncii.

Faţă de cele precizate, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 224 din 07.02.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr…./118/2016, admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. … din 10.10.2016, prin care s-a dispus sancţionarea cu „avertisment scris”, ca fiind netemeinică şi nelegală.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr…./10.2016 emisă de pârâta [...] Constanţa s-a dispus sancţionarea contestatorului [...] cu avertisment scris potrivit art. 248 alin.1 lit. a) din Codul muncii şi art. 52 lit. b), c) şi h) din Regulamentul Intern al [...] Constanţa, ca urmare a faptului că în data de 15.07.2016 contestatorul fără aprobarea şefului ierarhic a modificat ora de începere a cursului la care a fost planificat.

Prin art. 60 alin. 1 şi 2 din Regulamentul Intern al [...] s-a prevăzut că sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării prealabile disciplinare, angajatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Regulamentul intern este un act normativ cu putere de lege la nivelul organizării angajatorului, întocmit de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz, prin care se reglementează disciplina în muncă, normele care trebuie respectate privind sănătatea şi securitatea în muncă, elemente care ţin de organizarea timpului de muncă, a timpului de producţie, precum şi a altor aspecte care ţin de buna organizare şi desfăşurare a activităţii angajatorului.

Întocmirea regulamentului intern este obligatorie pentru angajatori, iar acesta trebuie să cuprindă elementele cuprinse în art. 242 din Codul muncii, printre care şi reguli referitoare la procedura disciplinară.

Cu privire la acest aspect legiuitorul a vizat obligaţia asigurării unei proceduri cu privire la cercetarea disciplinară, mai exact o aplicare concretă a dispoziţiilor art. 251 din Codul muncii privind procedura cercetării disciplinare, competenţele, circuitul documentelor şi orice alte elemente legate de această procedură.

Deşi prin art. 251 alin.1 din Codul muncii nu se prevede obligativitatea efectuării cercetării disciplinare pentru sancţiunea avertismentului prin art.60 alin. 1 din Regulamentul Intern s-a prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute obligativitatea cercetării prealabile disciplinare pentru aplicarea tuturor sancţiunilor disciplinare, inclusiv a avertismentului.

O enumerare a abaterilor şi concomitent a sancţiunilor disciplinare în Regulamentul Intern care s-ar aplica, fără cercetare disciplinară este ilegală.

În schimb, o enumerare a abaterilor disciplinare şi orientativ, şi a sancţiunilor disciplinare posibil de aplicat cu respectarea obligativităţii cercetării disciplinare este legală.

Din momentul afişării Regulamentului intern la sediul angajatorului acesta produce efecte faţă de salariaţi dar şi faţă de angajator în ceea ce priveşte obligaţiile stabilite în sarcina acestuia.

Astfel, prin art. 60 alin.1 din Regulamentul Intern al [...] s-a prevăzut că sub sancţiunea nulităţii nicio măsură, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Prin alin. (2) din acelaşi articol se prevede că în vederea desfăşurării cercetării prealabile disciplinare, angajatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Prin urmare, convocarea trebuie să cuprindă obiectul cercetării disciplinare, adică să i se aducă la cunoştinţa salariatului fapta pentru care este convocat.

Numai prin indicarea faptei pentru care urmează a fi cercetat disciplinar se asigură în mod real şi efectiv dreptul la apărare.

În cauză, prin adresa nr. 10982/10.04.2016 contestatorul a fost convocat în data de 05.10.2016, orele 13,30 la sediul [...] S.A. sala de Consiliu, pentru a furniza date în legătură cu sesizarea nr. 9224/16.08.2016.

Convocarea menţionată mai sus nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 60 alin.2 din Regulamentul intern, neindicându-se obiectul cercetării disciplinare.

În convocare trebuie precizat obiectul acesteia pentru ca salariatul să-şi poată exercita dreptul la apărare.

Nerespectarea prevederilor referitoare la procedura cercetării disciplinare atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară.

Având în vedere faptul că motivul de apel invocat de către apelantul contestator atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară este de prisos analizarea celorlalte motive de nelegalitate şi netemeinicie ale deciziei contestate.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul formulat şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul admiterii cererii şi anulării deciziei pârâtului nr. …/10.10.2016.

Potrivit art.453 Cod procedură civilă Curtea a obligat pârâtul la 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat) aferente judecăţii în prima instanţă şi în apel.