Aplicarea criteriilor stabilite la concedierea colectivă. Imposibilitatea invocării unui alt criteriu în timpul litigiului

Angajatorul a luat măsura efectuării unei concedieri colective, în cadrul acestei proceduri având obligaţia, în conformitate cu prevederile art. 74 lit. c) C.mun., în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere, de a respecta anumite criterii de stabilire a ordinii de priorităţi. Angajatorul a menţionat în cuprinsul deciziei contestate în prezentul litigiu că a avut în vedere la desfiinţarea postului contestatorului, criteriul referitor la „salariaţii care cumulează pensia cu salariul sau beneficiază de alte surse suplimentare de venit”.

Întrucât situaţia a doi salariaţi era egală, angajatorul fiind obligat să ia în considerare un alt criteriu de departajare. Deşi angajatorul a susţinut că recurentul contestator s-ar încadra în alt criteriu de selecţie, respectiv „salariaţii care au fost sancţionaţi disciplinar în ultimele 12 luni”, un astfel de criteriu nu a fost menţionat nicicând pe durata procedurii de concediere, astfel încât nu poate înlătura criteriul explicit menţionat în decizie.

Prin urmare, nu este justificat criteriul utilizat de angajator pentru stabilirea ordinii de prioritate în ce-l priveşte pe salariat, aşa încât măsura dispusă este lovită de nulitate.

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia nr. 2797/ 09 Aprilie 2012

- art. 74 lit. c) C.mun

Prin sentinţa civilă nr.8625 din data de 10.10.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul SN în contradictoriu cu intimata SC G SRL ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost angajatul intimatei potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectorul Teritorial de Muncă Bucureşti sub nr. 8xxx/24.09.2007.

În data de 30.10.2010, contestatorului i s-a comunicat preavizul nr. 8xxx/29.10.2010 prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că, începând cu data de 29.11.2010, postul ocupat se desfiinţează, astfel încât poate opta pentru ocuparea unui post din cele vacante, enumerate în preaviz, termenul de opţiune fiind de 3 zile de la data luării la cunoştinţă a preavizului. În caz contrar, se va afla în termenul legal de preaviz de 20 zile lucrătoare, cu dreptul de a absenta 4 ore/zi în vederea căutării unui alt loc de muncă.

Prin decizia nr. 3xxx/29.11.2010, s-a dispus ca, începând cu data de 29.11.2010, să înceteze contractul individual de muncă al domnului SN pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective şi a desfiinţării postului ocupat.

În motivarea deciziei se invocă proiectul de concediere nr. 7xxx/06.10.2010 cu privire la concedierea colectivă a unui număr de 690 persoane în perioada 28.10.2010 – 15.12.2010, datorită scăderii consistente a volumului de activitate al firmei.

De asemenea, în decizie s-au consemnat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate avute în vedere, precum şi faptul că în cazul salariatului SN s-a aplicat criteriul prevăzut în contractul colectiv de muncă pentru 2010 – 2011 înregistrat la Agenţia pentru Prestaţii Sociale sub nr. 2xxx/16.06.2010 la art. 78 pct.4, respectiv „salariaţii care cumulează pensia cu salariul sau beneficiază de alte surse suplimentare de venit, care pot fi dovedite cu acte eliberate de instituţii ale statului ca fiind plătitori de impozit pe venit”.

Decizia de concediere a fost comunicată contestatorului la data de 07.12.2010.

Împotriva deciziei de concediere, în termen legal, SN a formulat prezenta contestaţie.

În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia deciziei de concediere, s-a subliniat faptul că aceste aspecte se analizează în raport de motivele invocate de către contestator prin acţiunea introductivă şi de situaţia de drept şi de fapt existentă la momentul emiterii deciziei.

Sub aspectul legalităţii, Tribunalul a apreciat că decizia de concediere nr. 6x/08.09.2010, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 3xxx/29.11.2010, întruneşte toate condiţiile necesare a fi îndeplinite, în mod obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. 1 din Codul muncii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin.1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a). motivele care determină concedierea (acestea sunt indicate în mod detaliat în decizia contestată, respectiv desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator, ca urmare a scăderii consistente a volumului de activitate al firmei - art. 2 pct. 1, fiind indicate şi dispoziţiile de drept în acest sens, respectiv art. 65 şi urm. din Codul Muncii - art. 3);

b). durata preavizului (este indicată durata preavizului de 20 de zile lucrătoare în perioada 01.11.2010 – 26.11.2010, potrivit preavizului nr. 8xxx/29.10.2010 – art. 2 pct. 2);

c). criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d) (art. 2 pct. 3);

d). lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 (sunt prevăzute în anexă – art. 2 pct. 4).

De asemenea, fiind vorba despre o concediere colectivă, instanţa a constatat că intimata a respectat procedura specială prevăzută de art. 69 şi urm. din Codul muncii (în forma în vigoare la momentul concedierii), respectiv a purtat discuţii cu sindicatele (astfel cum este consemnat în procesul verbal de consultare din data de 22.10.2010), a comunicat o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului şi a comunicat notificările prevăzute la art. 711 codul muncii.

În ceea ce priveşte temeinicia deciziei de încetare a contractului individual de muncă, Tribunalul a reţinut că SN a invocat nerespectarea criteriilor enumerate în decizia nr. 3189/29.11.2010, precum şi faptul că nu i s-a oferit un post conform pregătirii sale profesionale.

În ceea ce priveşte primul motiv invocat, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiat. Astfel, contestatorul a invocat faptul că mai exista un post similar cu cel ocupat de el şi că numitul CN, de asemenea pensionar militar, cumulând pensia cu salariul, astfel încât trebuia aplicat alt criteriu. Însă, analizând actele aflate la dosar, instanţa a reţinut că nu există nicio dovadă în sensul celor invocate de către contestator, respectiv nu reiese faptul că CN cumula pensia cu salariul.

Instanţa nu a reţinut apărarea contestatorului, în sensul că CN nu are studii superioare de specialitate, faţă de faptul că acest aspect nu se numără printre criteriile de selecţie prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru 2010 – 2011 înregistrat la Agenţia pentru Prestaţii Sociale sub nr. 2xxx/16.06.2010.

În ceea ce priveşte apărarea intimatei, în sensul că în cazul contestatorului s-a aplicat în fapt primul criteriu de selecţie, acesta fiind sancţionat disciplinar în ultimul an anterior concedierii, instanţa nu a reţinut-o, faţă de dispoziţiile art. 77 codul muncii („În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”) şi faptul că în cuprinsul deciziei de concediere se menţionează aplicarea criteriului privind cumulul pensiei cu salariul.

Nici cel de-al doilea motiv invocat de contestator nu este întemeiat, având în vedere că intimata a pus la dispoziţia contestatorului, atât prin preavizul comunicat, cât şi prin decizia de concediere, lista tuturor posturilor vacante din unitate pentru care poate opta, potrivit pregătirii profesionale. Or, intimata nu poate fi trasă la răspundere pentru lipsa unui loc de muncă vacant potrivit cu pregătirea profesională a contestatorului, câtă vreme i-a pus la dispoziţie lista tuturor locurilor de muncă disponibile.

Prin urmare, faţă de toate argumentele expuse anterior, Tribunalul a apreciat că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare la momentul emiterii ei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând să se dispună modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii.

În motivare, recurentul a arătat că la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de fond a reţinut faptul ca a cumulat pensia cu salariul, in detrimentul colegului său CN, care la rândul lui se afla în aceeaşi situaţie, respectiv şi el este pensionar militar din anul 2001, fapt ce nu a fost negat de către intimata şi, drept urmare, se subordona aceluiaşi criteriu de concediere ca şi recurentul, respectiv cumul de pensie cu salariu.

Astfel, angajatorul avea obligaţia să asigure dreptul Ia egalitatea de şanse şi tratament şi să aplice criteriul de la litera g art. 2, pct. 3, din Decizia de concediere nr.3xxx/29.11.2010, conform cărora vor fi concediaţi „salariaţii care nu au copii minori”.

Recurentul a făcut menţiunea că la data disponibilizării sale şi soţia se afla în aceeaşi formă de reorganizare a instituţiei din care face parte, motiv pentru care, chiar dacă deţine pensie militară, care a fost diminuată cu 1150 RON, în urma revizuirii acesteia conform Legii 119/2010, creşterea celor doi copii minori depăşesc posibilităţile din punct de vedere material şi datorită faptului că are de rambursat un credit contractat la BCR.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond cu privire la posturile vacante din unitate la care ar fi putut opta, a făcut precizarea că ele nu au fost afişate şi comunicate public tuturor angajaţilor, drept pentru care nu a putut opta pe un post la care ar fi îndeplinit condiţiile din punct de vedere al pregătirii profesionale.

Ca urmare, raportat la cele menţionate prin prezenta cerere, a susţinut recurentul că nu solicită decât un loc de muncă pentru creşterea celor doi copii minori, la aceeaşi societate care desfăşoară activitate şi în momentul de faţă, având un număr însemnat de angajaţi, având în vedere şi faptul că până la data concedierii nu a avut abateri care să aducă atingere demnităţii instituţiei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimat, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi de prevederile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Intimata pârâtă a luat măsura efectuării unei concedieri colective, în cadrul acestei proceduri având obligaţia, în conformitate cu prevederile art. 74 lit. c) C.mun., în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere privindu-l pe recurentul reclamant, de a respecta anumite criterii de stabilire a ordinii de priorităţi.

Intimata a menţionat în cuprinsul deciziei contestate în prezentul litigiu că a avut în vedere la desfiinţarea postului recurentului criteriul referitor la „salariaţii care cumulează pensia cu salariul sau beneficiază de alte surse suplimentare de venit, care pot fi dovedite cu acte eliberate de instituţii ale statului ca fiind plătitori de impozit pe venit”.

A susţinut recurentul că numitul CN se află în aceeaşi situaţie, de a cumula pensia cu salariul.

Din probele administrate, rezultă că recurentul era încadrat pe postul de planificator, cumulând pensia militară cu veniturile din salariu.

Numitul CN era la aceea dată încadrat pe un post de planificator şi cumula pensia militară cu salariul, aşa cum reiese din înscrisurile depuse de intimată în dosarul de recurs.

Aşadar, din acest punct de vedere, situaţia celor doi salariaţi era egală, angajatorul fiind obligat să ia în considerare un alt criteriu de departajare.

Or, singurul criteriu avut în vedere de angajator a fost cel menţionat în decizia de concediere şi la acesta trebuie să ne raportăm în cercetarea legalităţii acestei decizii.

Susţinerile intimatei că numitul CN nu mai este în prezent angajatul său, fiind concediat pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, că acesta ar avea în întreţinere un copil şi că recurentului i-ar fi aplicabil criteriul referitor la inexistenţa vreunei sancţiuni disciplinare vor fi înlăturate.

Astfel, decizia contestată în prezentul litigiu este analizată în raport de data emiterii, iar nu de o altă situaţie anterioară.

Din înscrisurile depuse în recurs, la solicitarea instanţei, rezultă că CN nu are în întreţinere copii minori sau o altă persoană, fiul acestuia fiind major la acea dată, nefiind făcută vreo dovadă că se afla în întreţinerea tatălui său, iar problemele de sănătate nu implicau prin ele însele concluzia că exista o obligaţie de întreţinere.

Deşi intimata a susţinut că recurentul s-ar încadra în primul criteriu de selecţie, respectiv „salariaţii care au fost sancţionaţi disciplinar în ultimele 12 luni”, un astfel de criteriu nu a fost menţionat nicicând pe durata procedurii de concediere, astfel încât nu poate înlătura criteriul explicit menţionat în decizie.

Totodată, recurentul are în întreţinere doi copii minori.

Faţă de cele mai sus expuse, reţinem că nu este justificat criteriul utilizat de angajator pentru stabilirea ordinii de prioritate în ce-l priveşte pe recurentul reclamant, aşa încât măsura dispusă este lovită de nulitate.

În consecinţă, recurentul este în drept, în conformitate cu art. 78 C.mun., în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere, să fie reintegrat în funcţia anterior deţinută şi să primească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrării.

Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art.3041 şi art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat şi-l va admite, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate, admiterii acţiunii formulate; va fi anulată decizia nr. 3xxx/29.11.2010 şi obligată pârâta să procedeze la reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior, respectiv la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrării.